Șefa statului, Maia Sandu, l-a găzduit marți, 10 iunie curent, la Președinție pe omologul român Nicușor Dan, aflat în prima sa vizită oficială în țara noastră, vizită care reconfirmă caracterul special al legăturilor dintre Republica Moldova și România – o relație întemeiată pe istorie comună, pe limba și cultura română, consolidată printr-un parteneriat strategic, solidaritate și sprijin reciproc, scrie într-un comunicat de presă. Miercuri, vor merge împreună la Summitul de la Odesa, în Ucraina, orașul care a fost dimineața ținta unui atac cu drone și rachete ale forțelor ruse.

„Mă bucur că, în fruntea României, avem un partener ferm, un om care respectă Republica Moldova și ne este prieten”, a menționat Președinta Maia Sandu.

Discuțiile bilaterale au vizat prioritățile comune ale celor două țări în vederea îmbunătățirii nivelului de trai pe ambele maluri ale Prutului, într-un context regional marcat de incertitudine și pericole de securitate.

„Când Chișinău și București își dau mâna, facem lucruri ce îmbunătățesc viața oamenilor de pe ambele maluri ale Prutului – poduri, drumuri, școli moderne, universități conectate, linii electrice și rețele de gaz sigure, afaceri de succes, locuri de muncă și turism cu mult potențial”, a declarat șefa statului.

Un subiect prioritar pe agendă a fost fluidizarea traficului la frontieră. Cei doi lideri s-au angajat să colaboreze pentru reducerea timpilor de așteptare în vamă.

„Prutul trebuie să fie o punte, nu o piedică”, a notat Președinta Maia Sandu.

Cei doi președinți și-au reconfirmat angajamentul comun de a accelera procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. România este principalul susținător al parcursului european al Moldovei, considerând extinderea Uniunii Europene o investiție în securitatea acesteia.

În context, președinta Sandu a subliniat necesitatea unui efort comun în fața amenințărilor hibride și a războiului informațional ce vin să slăbească țările libere și Uniunea Europeană ca proiect de pace și prosperitate. Totodată, șefa statului a accentuat că pentru a consolida reziliența societăților noastre, este esențială stimularea economiei prin investiții, crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor.

CITEȘTE ȘI

România rămâne principalul investitor și partener comercial al Republicii Moldova, iar economiile noastre sunt din ce în ce mai integrate: aproximativ 1.700 de companii românești activează în Republica Moldova, în timp ce peste 8.000 de companii cu capital moldovenesc operează în România, generând o cifră de afaceri de peste trei miliarde de euro și susținând peste 20.000 de locuri de muncă.

Integrarea economiilor se reflectă și în proiectele strategice de infrastructură și energie. Moldova și România își interconectează sistemele energetice pentru a spori securitatea energetică regională. Lucrările la linia electrică de înaltă tensiune Chișinău-Vulcănești vor fi finalizate până la sfârșitul acestui an, iar pentru alte două conexiuni: Bălți-Suceava și Strășeni-Gutinaș, sunt planificate pentru următorii ani.

Totodată, avansează și cooperarea în domeniul infrastructurii de transport. Până în 2027, urmează a fi modernizate podurile de la Sculeni-Sculeni, Cahul-Oancea și Leușeni-Albița. În plus, sunt planificate patru noi poduri peste Prut, care vor consolida legătura fizică dintre cele două țări: Costești-Stânca, Leova-Bumbăta, Leca-Fălciu și Bărboieni-Răducăneni.

Aceste proiecte înseamnă investiții în infrastructură, în apropierea celor două țări, în creșterea nivelului de trai și în consolidarea unei regiuni stabile, prospere și bine conectate.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Maia Sandu #Nicușor Dan #Odesa

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.