Republica Moldova se află într-un moment decisiv. Independența, integrarea europeană, războiul din Ucraina, relația cu România și problema transnistreană sunt teme care vor defini viitorul țării, ajunsă la 35 de ani de independență.

Sunt voci din opoziția parlamentară și din mediul de experți care consideră că speranța într-o integrare rapidă, cu încheierea negocierilor în 2028 și semnarea Tratatului de aderare în 2030, nu mai este atât de sigură. Problema nu ar fi la Chișinău, ci la Bruxelles. În acest moment, nimeni nu pare dispus să-și asume un calendar clar pentru extindere, nici măcar în cazul statelor din Balcanii de Vest, mult mai avansate în proces și care negociază de peste un deceniu.

În același timp, puțini își doresc astăzi o „decuplare” a Republicii Moldova de Ucraina. Iar Ucraina, în situația actuală, nu pare a fi un caz fezabil pentru o integrare rapidă. În aceste condiții, Moldova are nevoie de realism, de un plan clar și de o strategie pentru orice scenariu. Integrarea europeană trebuie să rămână obiectivul prioritar, dar trebuie luat în calcul și posibilitatea unui drum mai lung.

Cât de realist este obiectivul ca R. Moldova să semneze Tratatul de aderare la UE în 2028?
Ce trebuie să facă guvernarea până în 2028 pentru ca acest obiectiv să nu rămână doar un slogan electoral?
Care sunt cele mai dificile reforme pe care R. Moldova trebuie să le realizeze pentru a deveni stat membru al UE?
Cum explică guvernarea asistența financiară consistentă oferită de UE și percepția tot mai răspândită în rândul cetățenilor că o parte din aceste fonduri ar putea fi deturnate sau „spălate”?
Poate R.Moldova deveni membră a UE înainte de soluționarea problemei transnistrene?
Poate reintegrarea regiunii să aibă loc deja în interiorul Uniunii Europene?
Ce se va întâmpla cu trupele ruse și cum poate fi realizată o reintegrare pașnică?
Dacă drumul spre UE va fi mai lung, va exista curajul de a identifica o alternativă realistă, fără a renunța la obiectivul european?
Există riscul ca societatea să aibă așteptări prea mari de la Uniunea Europeană și să fie dezamăgită dacă schimbările nu vor veni suficient de repede?

Căutăm răspuns în cadrul emisiunii “Realitatea te privește”, vineri, 21 august, începând cu ora 20:00, la REALITATEA TV. Invitatul jurnalistei Valentina Ursu este deputatul Marcel Spatari, președintele comisiei parlamentare pentru integrarea europeană.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#aderarea UE #Marcel Spatari #Realitatea te priveste

Ankara a solicitat Interpol să emită o „Notificare Roșie” pe numele prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu, pe care îl acuză de „genocid” după interceptarea israeliană a unei flotile cu ajutoare pentru Fâșia Gaza, conform anunțului făcut vineri, 21 august, de ministrul turc al justiției, scrie hotnews.ro.

Turcia a criticat virulent Israelul în contextul ofensivei din Fâșia Gaza, iar președintele Recep Tayyip Erdogan l-a acuzat frecvent de „genocid” pe Benjamin Netanyahu.

Decizia Israelului de a intercepta flotila care transporta aproximativ 430 de activiști, în mai, a stârnit un val de indignare la nivel internațional. Țări ca Franța, Italia și Australia au inițiat la rândul lor proceduri judiciare în urma incidentului.

Ministrul justiției din Turcia, Akin Gurlek, a anunțat într-o postare pe platforma X că a solicitat Ministerului de interne să ceară Interpol emiterea unor alerte de tip „Notificare Roșie” pe numele premierului Netanyahu și a unui alt israelian, numit Afek Moskovitch.

Ce este Notificarea Roșie

O Notificare Roșie este o adresată organelor de aplicare a legii din întreaga lume pentru a localiza și aresta provizoriu o persoană, în așteptarea extrădării, predării sau a unei acțiuni legale similare. Ea este emisă de Secretariatul General al Interpol, la solicitarea unei țări membre, și nu reprezintă un mandat internațional de arestare, explică Interpol pe site-ul său oficial.

Akin Gurlek a precizat că demersul a fost făcut în baza mandatelor de arestare pe care le-au emis autoritățile turce pe numele lui Netanyahu și Moskovitch în data de 14 iulie.

Cei doi sunt urmăriți penal în Turcia pentru „crime împotriva umanității, genocid, privare de libertate agravată, agresiune și vătămare corporală intenționată, tortură, distrugerea de bunuri, jaf agravat și deturnarea de vehicule de transport”, a declarat Ministerul turc al justiției.

În dosar există în total 35 de inculpați, potrivit Anadolu.

Aproximativ 50 de nave se aflau în Flotila Global Sumud care a plecat din Turcia, în luna mai, spre teritoriul palestinian. Activiștii au fost reținuți de armata israeliană în Marea Mediterană și apoi au fost duși într-o închisoare israeliană înainte de a fi expulzați.