Învestit la 1 noiembrie 2025, Guvernul Munteanu își încheie mandatul după mai puțin de un an, devenind al cincilea cel mai scurt guvern din istoria R.Moldova. Alexandru Munteanu care și-a anunțat demisia din funcție pe 3 iulie, a motivat că nu își mai poate exercita mandatul „în acord cu principiile și convingerile” sale. Demisia lui a declanșat speculații privind viitorul premier. În spațiul public sunt vehiculate mai multe nume, printre care Igor Grosu, Marcel Spătari, Eugeniu Osmochescu și Vasile Tofan.

Până la învestirea unui nou Executiv, atribuțiile de prim-ministru sunt exercitate de viceprim-ministrul Eugeniu Osmochescu, care conduce interimar Guvernul. Societatea așteaptă desemnarea unui nou premier și învestirea următorului cabinet de miniștri, într-o perioadă în care stabilitatea politică și continuitatea reformelor sunt esențiale. Parlamentul European a adoptat raportul privind R. Moldova, cerând accelerarea negocierilor de aderare și deschiderea tuturor clusterelor fără întârziere, reconfirmând sprijinul european în fața presiunilor Rusiei.

Cine are astăzi autoritatea și credibilitatea necesare pentru a conduce Guvernul într-o perioadă atât de complicată?
Are R. Moldova nevoie de un premier tehnocrat sau de un lider politic cu greutate și experiență?
Care trebuie să fie primele trei decizii ale noului prim-ministru pentru a recâștiga încrederea cetățenilor?
Care este cea mai mare provocare pentru viitorul premier: economia, reforma instituțiilor sau securitatea?
A fost demisia premierului rezultatul unor probleme personale sau este expresia unor tensiuni acumulate în interiorul echipei de guvernare?
Cât de gravă este criza din interiorul guvernării și ce impact ar putea avea asupra stabilității politice?
Are guvernarea un plan clar pentru depășirea crizei politice sau asistăm doar la o gestionare de moment a problemelor?
Cine își asumă responsabilitatea politică pentru eșecurile și controversele acumulate în ultimii ani?
În fața presiunilor externe și a provocărilor interne, are guvernarea suficientă forță politică pentru a continua drumul european al R.Moldova?
Poate fi menținut parcursul european fără o reformare reală a clasei politice?

Căutăm răspuns în cadrul emisiunii “Realitatea te privește”, vineri, 10 iulie, începând cu ora 20:00, la REALITATEA TV. Invitații jurnalistei Valentina Ursu sunt Mariana Lucrețeanu, fostă deputată PAS și fost secretar de stat al Ministerului Afacerilor Interne și Nicolae Negru, editorialist, analist politic și publicist.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#criza politică #numire guvern #Realitatea te priveste

În timp ce ascultam unele dintre discursurile liderilor mondiali, în special pe cele ale reprezentanților statelor occidentale, rostite săptămâna trecută în cadrul Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, nu am putut să nu mă întreb dacă unii dintre ei nu s-au îndepărtat profund de realitatea de pe teren atunci când au vorbit despre Orientul Mijlociu.

Unul dintre ei a afirmat chiar, fără echivoc, că organizația teroristă Hamas nu este activă în Iudeea și Samaria.

Nimic nu ar putea fi mai departe de realitate. Există numeroase dovezi documentate privind activitatea Hamas în această zonă, inclusiv planificarea și comiterea unor atacuri teroriste împotriva israelienilor.

Cu doar câteva săptămâni în urmă, Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au destructurat o celulă teroristă Hamas din localitatea Beita, în apropiere de Nablus, care comisese mai multe atacuri împotriva cetățenilor israelieni. Au fost confiscate arme și explozibili. Iar săptămâna trecută, în ajunul Yom Kippur – cea mai sfântă zi din calendarul evreiesc –, un terorist Hamas a ucis un cetățean franco-israelian în fața fiului său.

În acest context, mai mulți lideri și-au reiterat, în discursurile lor, sprijinul pentru crearea imediată a unui stat palestinian, de parcă 7 octombrie 2023 nu s-ar fi întâmplat niciodată. Ca și cum acea zi îngrozitoare din istoria Israelului – cel mai cumplit eveniment pentru poporul evreu de la Holocaust încoace – ar fi fost doar o întrerupere nefericită a procesului politic din Orientul Mijlociu.

Serios? Putem continua cu adevărat să discutăm despre viitorul regiunii ca și cum 7 octombrie nu ar fi schimbat nimic?

Atacul din 7 octombrie a spulberat definitiv o premisă fundamentală care a ghidat o mare parte din abordarea occidentală față de conflictul israeliano-palestinian: convingerea că doar concesiile teritoriale vor contribui la instaurarea păcii.

Israelul a făcut deja acest experiment în Gaza, în 2005. S-a retras complet, și-a desființat comunitățile și și-a evacuat populația civilă. Toate acestea, în speranța că Gaza va deveni fundamentul unui viitor pașnic și prosper. Unii chiar o vedeau drept un posibil „Singapore al Orientului Mijlociu”.

În schimb, Hamas a preluat violent controlul asupra Fâșiei Gaza. A urmat o succesiune de atacuri teroriste, care a culminat cu masacrul din 7 octombrie.

Pentru acei lideri mondiali, crearea unui stat palestinian în Iudeea și Samaria poate părea puțin mai mult decât trasarea unei linii pe hartă.

Pentru Israel însă, implicațiile asupra securității sunt majore, existențiale.

Iudeea și Samaria, parte a străvechii noastre patrii biblice, domină geografic cele mai populate zone ale Israelului. Pentru Israel, o asemenea entitate ar reprezenta o amenințare existențială: ar însemna ca forțe ostile să se afle pe poziții dominante deasupra centrului statului și a principalelor sale zone populate.

Ar accepta vreun alt stat să se pună într-o situație atât de precară?

Și ar putea acei lideri care susțin dreptul Israelului de a se apăra să garanteze că acesta nu va fi atacat? Mai mult, dacă Israelul ar fi atacat din nou de pe un teritoriu asupra căruia ar fi renunțat la controlul de securitate, ar fi aceleași state pregătite să-și trimită propriii militari într-o zonă de conflict?

Răspunsul este un „nu” categoric.

Ne-am fi putut aștepta ca mai mulți dintre acești lideri să recunoască faptul că Israelul nu se apără doar pe sine, în mod izolat. Israelul se confruntă cu organizații islamiste radicale ale căror ideologie și metode amenință nu doar Israelul, ci societățile democratice din întreaga lume.

Israelul este singura democrație din regiune și face parte din lumea occidentală. Nu putem decât să sperăm că acești lideri vor lua în serios lecțiile zilei de 7 octombrie și vor înțelege că orice posibilă soluție politică trebuie să pornească de la un principiu fundamental: securitatea Israelului nu poate fi tratată ca un aspect secundar.

Sursa: IPN