Criza energetică și cea pandemică au demonstrat că Uniunea Europeană nu lasă la greu Republica Moldova. O spune secretarul de stat al Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova din cadrul Guvernului României, Adrian Dupu. Potrivit oficialului de la București, până la expirarea contractului cu Gazprom, guvernanții de la Chișinău ar trebui să diversifice sursele de aprovizionare cu gaze naturale ale țării, pentru a evita o nouă criză energetică peste 5 ani.

Secretarul de Stat Adrian Dupu a salutat solidaritatea exemplară de care a dat dovadă atât Uniunea Europeană, cât și Kievul în raport cu Republica Moldova, ajutând-o să depășească criza energetică. În luna octombrie, atât Ucraina, cât și România au oferit Republicii Moldova volume de gaze naturale pentru a menține presiunea în rețea, iar Comisia Europeană a oferit Chișinăului 60 de milioane de euro pentru a gestiona criza energetică.

„Nu ne miră că partenerii occidentali și Kievul s-au alăturat Republicii Moldova pe perioada acestei crize și au format acest scut de protecție. Și am tot văzut în această perioadă și în contextul crizei pandemice că Republica Moldova nu mai este singură la nivel internațional. Lucrurile au luat o turnură deosebită față de ceea cu ce erau obișnuiți cetățenii în perioada fostei guvernări sau a vechii administrații prezidențiale. Europa a demonstrat că în momentul în care pornești pe un drum și arăți că dorești cu bună-credință integrarea europeană, nu vei fi lăsat singur”, a spus Adrian Dupu în cadrul emisiunii „Punctul pe Azi” de la TVR Moldova, notează agenția de presă IPN.

Andrian Dupu spune că timp de 5 ani Republica Moldova ar trebui să implementeze prevederile Pachetului Energetic III, să-și diversifice sursele și să valorifice pe deplin potențialul gazoductului Iași-Chișinău.

„Sunt două lucruri pozitive în urma semnării acordului cu Gazprom. În primul rând, faptul că oamenii vor avea căldură în această iarnă, și faptul că acest contract încheiat pe 5 ani ar trebui să dea ocazia guvernanților să își pregătească terenul, altfel ne vom trezi peste 5 ani în aceeași situație. Avem gazoductul Iași-Chișinău care este deplin funcțional, avem soluția resurselor alternative. Acest răgaz de 5 ani trebuie folosit pentru a crea o strategie energetică pe termen lung, astfel nu vom mai exista probleme de fiecare dată când expiră contractul cu Gazprom și nu va mai exista nici această dependență de Rusia”, a mai spus Adrian Dupu.

Între SA Moldovagaz și Gazprom a fost semnat un contract de achiziție și livrare a gazului pentru o perioadă de 5 ani, acordul bazându-se pe vechea formulă de calcul a prețului. De asemenea, potrivit contractului, Republica Moldova se angajează să-și achite datoriile față de Gazprom acumulate începând cu anul 1994, după efectuarea unui audit independent.

#Adrian Dupu #criza gazelor naturale #Gazprom

Avarierea podului feroviar de la Zatoka, cunoscut și drept podul Belgorod-Dnestrovsk, poate muta o parte a presiunii logistice din sudul Ucrainei spre porturile dunărene și, indirect, spre infrastructura Republicii Moldova, avertizează economistul Iurie Rija, scrie BANI.MD.

Potrivit analizei sale, dacă podul nu este redeschis, timpul minim de așteptare pentru vagoanele cu cereale orientate către porturile ucrainene de la Dunăre ar putea ajunge la 26 de zile.

Rija precizează că această perioadă nu reprezintă durata efectivă a unei călătorii feroviare, ci coada logistică în care vagoanele pot rămâne până când infrastructura disponibilă reușește să le preia și să le înainteze către terminalele portuare.

Dimensiunea fluxului este deja mare. Potrivit datelor invocate de economist, de la începutul lunii au fost transportate spre porturile dunărene aproximativ 118 mii de tone de cereale.

În condițiile în care legătura directă prin Zatoka rămâne limitată, o parte mai mare a mărfurilor ar urma să fie redirecționată către alte trasee, inclusiv către sistemul portuar Reni–Izmail–Chilia–Vylkove.

„Problema nu dispare. Congestia se mută”, subliniază Rija.

Economistul explică faptul că fiecare verigă a lanțului logistic poate deveni un punct de blocaj: liniile feroviare alternative, stațiile, punctele de frontieră, terminalele de transbordare, disponibilitatea barjelor și a navelor, precum și pescajul disponibil pe Dunăre.

În acest context, Republica Moldova capătă o importanță strategică mai mare. Rețeaua feroviară moldovenească poate deveni parte a rutelor alternative dintre Ucraina, Dunăre și frontiera cu România, inclusiv prin coridoarele Volcineț–Bălți–Ungheni și Basarabeasca–Reni–Giurgiulești.

Rija avertizează însă că oportunitatea de tranzit vine cu un risc direct pentru exportatorii moldoveni.

„Moldova are propriile cereale și oleaginoase care trebuie evacuate. În același timp, infrastructura feroviară, locomotivele, liniile, punctele de frontieră și terminalele portuare reprezintă resurse fizice limitate”, arată economistul.

Potrivit lui, un volum suplimentar de tranzit poate genera venituri pentru infrastructura moldovenească, dar, dacă nu este gestionat corect, poate ajunge să concureze cu exporturile de origine moldovenească.

Presiunea se poate transmite și în prețurile agricole. O rotație mai lentă a vagoanelor înseamnă marfă blocată mai mult timp, capital financiar imobilizat și costuri logistice mai mari.

„Costul logistic nu rămâne numai la transportator sau trader. Într-un final, acesta se transmite de-a lungul întregului lanț comercial și poate ajunge inclusiv în prețul oferit fermierului la poarta depozitului”, avertizează Rija.

Economistul rezumă efectul în lanț astfel: pod avariat, rută feroviară limitată, redirecționarea vagoanelor, timpi de așteptare mai mari, presiune asupra rutelor alternative și porturilor dunărene, rotație mai lentă a materialului rulant și costuri logistice în creștere.

În opinia sa, întrebarea economică esențială pentru Republica Moldova este cât tranzit suplimentar poate prelua sistemul local fără ca acesta să reducă viteza de evacuare a propriilor cereale și oleaginoase.

Rija subliniază că diferența reală nu este între rutele existente pe hartă, ci între capacitatea teoretică și cea efectiv disponibilă în teren.