Un candidat al opoziției a murit într-un centru de arest preventiv din Erevan, la douăzeci de zile după ce a fost arestat. Autoritățile vorbesc despre un stop cardiac, avocații, despre medici care au fost lăsați să ajungă la el abia după ce murise, scrie Stiripesurse.ro. Europa, care timp de un an și jumătate nu a observant arestările din Armenia, tace și acum.

În dimineața zilei de 10 noiembrie, în instituția penitenciară „Nubarashen”, a murit Arsen Gevorgyan, un antreprenor în vârstă de 46 de ani din Stepanavan, care conducea lista partidului „Armenia Puternică” la alegerile pentru Consiliul Local și candida la funcția de primar al comunității. Potrivit versiunii prezentate de Serviciul Penitenciar din cadrul Ministerului Justiției, starea de sănătatea deținutului „s-a înrăutățit”, medicul de serviciu i-a acordat primul ajutor, în jurul orei 07:55 a fost chemată ambulanța, iar aproximativ la ora 08:30 personalul medical a constatat decesul biologic.Într-o precizare separată, serviciul a subliniat că, pe durata detenției, Gevorgyan nu a depus nicio plângere privind starea sa de sănătate.

Ministrul Justiției, Srbui Ghalyan, a exprimat condoleanțe și a adăugat că „astfel de cazuri se întâmplă atât în întreaga lume, cât și în instituțiile penitenciare”. La aceeași conferință de presă, ea a prezentat cifre care, aparent, ar fi trebuit să liniștească opini apublică: în 2025, în instituțiile penitenciare din Armenia au fost înregistrate peste douăzeci de decese, iar în 2026 – patru. Pentru un sistem penitenciar de dimensiunile reduse ale celui din Armenia, acestea nu sunt simple statistici de fundal. Sunt un semn al unei probleme sistemice.

Cincizeci de minute

La o zi după deces, „pentru a evita speculațiile nejustificate”, serviciul penitenciar a publicat o cronologie bazată pe înregistrările camerelor de supraveghere amplasate la ușa celulei. La ora 07:37, un angajat se apropie de celulă și discută cu deținutul. La 07:42 apare o asistentă medicală, care intră în celulă la 07:43 și iese la 07:45 pentru a organiza chemarea ambulanței. La 07:51, ușa este deschisă din nou, iar asistenta rămâne în interior până la 07:58. Echipajul ambulanței ajunge la instituție la 08:10, intră în celulă la 08:13, îl scoate pe Gevorgyan pe targă la 08:23, îi conectează electrocardiograful pe coridor la 08:27 și constată decesul la 08:33.

Cronologia publicată drept dezmințire confirmă, în realitate, principalul aspect semnalat de apărare. Avocații lui Gevorgyan au declarat că, atunci când i s-a făcut rău, la el a venit nu un medic, ci un felcer; că ambulanța nu a fost chemată la timp; că nu i-a fost acordată asistență medicală și nici nu i-a fost asigurat accesul la aceasta; că medicii „au fost lăsați să intre în instituție practic abia după moartea sa”. Din propriul tabel al Ministerului Justiției reiese că între momentul în care deținutul a semnalat că se simte rău și sosirea ambulanței a trecut mai bine de o jumătate de oră, iar până la conectarea electrocardiografului au trecut cincizeci de minute. Ce s-a întâmplat în celulă în aceste cincizeci de minute și de ce un bărbat de 46 de ani, fără antecedente de plângeri privind sănătatea, a ajuns, într-un interval de o oră, de la o conversație purtată la ușa celulei la a fi transportat pe targă – înregistrarea de pe coridor nu explică.

Comitetul de Investigații a deschis un dosar penal și a dispus efectuarea unei expertize medico-legale. Ombudsmanul Anait Manasian a inițiat propria anchetă și a reamintit statului obligația dea desfășura „o investigație cuprinzătoare, completă și obiectivă”. Cauza definitivă a decesului, potrivit publicației Hetq, va fi stabilită în urma expertizei medico-legale. Toate acestea sunt declarații corecte. Problema este că ele vin din partea acelorași instituții care,cu trei săptămâni mai devreme, au decis că locul acestui om era în celulă.