Peste 350.000 de oameni dintr-o regiune a Etiopiei suferă din cauza foametei și milioane sunt în pericol să ajungă în această situație, potrivit ONU. Grupurile de ajutorare spun că este cea mai gravă catastrofă alimentară din ultimii zece ani.

90% dintre cele 5,5 milioane de locuitori din regiunea etiopiană Tigray au nevoie urgentă de ajutor. De vină sunt luptele izbucnite în urmă cu şapte luni acolo, între armată și fostul partid de guvernământ al regiunii.

Violenţele au ucis mii de civili și au forțat peste două milioane să fugă din casele lor. Mulţi nu mai au ce mânca, după ce recoltele și animalele le-au fost jefuite.

Reprezentantul misiunii umanitare din cadrul ONU, Mark Lowcock, a declarat că este foamete în nordul Etiopiei și că „situația se va înrăutăți mult”.

„Moartea ne bate la ușă”

Oamenii din Qafta Humera, un district izolat din vestul Tigrayului, au declarat săptămâna aceasta pentru BBC că sunt în pragul foametei.

„Nu avem nimic de mâncare”, spune un bărbat care a explicat că recoltele și animalele lor au fost jefuite în timpul celor șapte luni de război, scrie BBC.

„Am mâncat mici resturi de cereale pe care am reușit să le ascundem, dar acum nu mai avem nimic. Nimeni nu ne-a dat niciun ajutor. Aproape toată lumea este în pragul morții, situația este periculoasă. Moartea ne bate la ușă. Puteți vedea foamea pe fața fiecăruia dintre noi.”, afirmă un fermier.

În 1984, Tigray și provincia Wollo din vecinătate au fost epicentrul unei foamete cauzate de secetă și război, care a dus la moartea a între 600.000 și un milion de oameni.

Când se declară foamete?

În ultimul deceniu, în lume foametea a fost declarată de două ori – în Somalia în 2011 și în Sudanul de Sud în 2017.

Lipsa alimentelor poate duce la un număr mare de oameni lipsiți de hrană, dar rareori se ajunge la nivelul de foamete, conform criteriilor ONU. Perioadele lungi de secetă și alte probleme care reduc aprovizionarea cu alimente nu duc neapărat la foamete.

Foametea este declarată numai atunci când sunt îndeplinite anumite condiții de mortalitate și malnutriție și foamete. Acestea sunt:

cel puțin 20% din gospodăriile dintr-o zonă se confruntă cu o lipsă extremă de alimente și au o capacitate limitată de a-i face față
ratele de malnutriție acută depășesc 30%
rata mortalității depășește două persoane pe zi la 10.000 de persoane

Declararea foametei nu duce la sarcini obligatorii pentru ONU sau statele membre, ci servește la concentrarea atenției globale asupra problemei.

#Etiopia #foamete #moartea

Ministrul Mediului, Gheorghe Hajder, susține că sectorul silvic nu are nevoie de un număr mare de angajați, ci de oameni care își fac corect meseria și sunt cu adevărat interesați de protejarea pădurilor. Declarația a fost făcută în cadrul emisiunii „Forum” de la Vocea Basarabiei.

Hajder a recunoscut că există problema lipsei de specialiști în domeniu, inclusiv a numărului redus de tineri interesați de studiile în silvicultură. Totuși, ministrul spune că acest lucru nu ar trebui să împiedice restructurarea sistemului.

„Decât să păstrăm un om care are intenții rele și nu își face corect treaba, mai bine fără el. Să rămână oameni cinstiți, care își fac treaba”, a declarat Hajder.

Ministrul a explicat că, în opinia sa, un sistem silvic eficient nu trebuie să fie construit în jurul numărului de angajați și al salariilor acestora, ci în jurul necesităților reale ale pădurilor.

„Noi nu avem nevoie de păduri ca să dăm o tonă de salarii, ca să hrănim o tonă de oameni care lucrează pe spatele ei. Nu ne trebuie să punem presiune pentru salarii pe păduri. Noi trebuie să avem exact atâția oameni cât ne trebuie ca să ajute pădurile”, a spus ministrul.

Hajder a subliniat că, după reorganizarea sistemului, numărul angajaților ar putea fi mai mic, dar aceștia ar trebui să fie mai bine pregătiți și implicați în protejarea pădurilor.