Un copil folosește scutece până la vârsta de 1,5-3 ani. Unii chiar și mai mult. În medie, un copil are nevoie de circa 3.000 de scutece de unică folosință anual. Înmulțiți asta cu 656.640.181,5 copii cu vârsta de maxim cinci ani existenți în acest moment pe Pământ (date oferite de UNICEF) și vedeți că numărul scutecelor folosite anual se calculează în ordinul trilioanelor. Da, chiar dacă nu toți copiii au acces la așa ceva.

Problema majoră cu scutecele este că majoritatea conțin poliester, polietilenă și polipropilenă. Iar asta se traduce prin faptul că au nevoie de circa 500 de ani pentru a se dezintegra. O sursă de poluare la care nu mulți dintre voi s-au gândit până acum.

Au făcut-o, în schimb, niște cercetători japonezi de la Universitatea din Kitakyushu. Oamenii de știință respectivi au spălat, dezinfectat, uscat și mărunțit scutece de unică folosință, apoi au amestecat rezultatul cu nisip, ciment, apă și tot ce mai trebuie pentru crearea unui beton rezistent. Evident, au testat diferite concentrații pentru a vedea care este mai eficientă.

A reieșit că scutecele astfel refolosite pot înlocui între 10% și 40% din nisipul necesar unei construcții. Iar asta, spun ei, vine cu niște costuri mai mici pentru materialele de construcție astfel obținute. Pe scurt, au găsit o metodă de a scăpa de o sursă majoră de poluare și, în plus, una de construire a unor locuințe mai ieftine.

#casa #material #scutece #viitor

Halfeti este un oraș din Turcia cunoscut pentru trandafirii săi „negri”, cultivați pe malurile Eufratului. Soiul, numit „Karagül”, înflorește cu adevărat negru doar aici, potrivit legendei locale.

Explicația științifică e mai puțin misterioasă: experții spun că florile nu sunt negre în sensul strict, ci au o nuanță de roșu extrem de închis.

„Nu cred că vreo floare așa-zisă neagră este cu adevărat neagră”, spune Michael Marriott, expert internațional în trandafiri. El explică faptul că nuanțele de purpuriu sau roșu foarte închis pot părea negre, mai ales cât timp bobocul e încă închis, iar soarele intens accentuează culoarea.

Guy Barter, horticultor-șef al Royal Horticultural Society din Marea Britanie, e de acord: „Trandafirii negri sunt mai degrabă de un maro foarte închis sau roșu foarte, foarte închis.”

Localnicii au transformat floarea într-un brand al orașului: înghețată, săpunuri și ceaiuri cu trandafir negru. Parfumeria britanică Penhaligon’s și-a numit chiar unul dintre parfumuri „Halfeti”.

Potrivit unei legende locale, o tânără pe nume Vartuhi s-a îndrăgostit de un tânăr orfan, Firat, dar dragostea le-a fost interzisă. Disperați, cei doi s-au aruncat împreună în Eufrat. Din acea zi, spune legenda, trandafirii din Halfeti au început să înflorească negru, în loc de roșu.

Dar orașul nu e cunoscut doar pentru flori. O parte din vechiul Halfeti se află astăzi la câțiva metri sub suprafața apei. Casele de piatră, magazinele și o parte dintr-o moschee veche de aproape două secole au fost înghițite de apă, după construcția barajului Birecik, în anul 2000. Peste 6.000 de localnici au fost nevoiți să se mute, iar aproximativ 40% din localitate a fost acoperită de apă.

„Nu poți aduce cultura înapoi; cultura rămâne sub apă”, declară Erhan Yildirim, cercetător local și ghid, pentru CNN.

Astăzi, vizitatorii vin în Halfeti pentru a vedea rămășițele vechiului oraș, cu barca, cu skijetul sau cu flyboardul, și pentru a admira trandafirii care au făcut orașul celebru în toată lumea.