În 2020, restricțiile de circulație impuse la nivel global au forțat companiile să implementeze soluții care să permită comunicarea la distanță. Munca de acasă a înflorit în acea perioadă, devenind o necesitate pentru mediul economic.

Deși în prezent nu mai sunt exercitate presiuni externe asupra companiilor pentru a menține munca la distanță, se pare că această formă de lucru va rămâne pe piață pentru totdeauna. Pandemia a demonstrat că există sectoare (de exemplu, IT) în care munca la birou nu este o necesitate, iar activitatea remote poate fi implementată cu ușurință, fără a fi înregistrată o scădere a productivității, susțin analiștii XTB.

Angajații deja s-au obișnuit ca în ofertele de angajare să fie incluse posibilitatea muncii de acasă. Potrivit unui raport KPMG din 2023, principalul factor care a influențat dezvoltarea ofertelor de lucru la distanță a fost cererea din partea angajaților (73%). Al doilea factor cel mai important a fost capacitatea de a crește atractivitatea ofertelor firmelor (53%), precum și atragerea de noi talente (38%).

Datorită dezvoltării acestei modalități de lucru, companiile nu se mai limitează la utilizarea serviciilor angajaților stabiliți în același oraș, ci sunt deschise la recrutarea de oameni din întreaga țară și din întreaga lume.

Interesul angajaților, cooperarea eficientă între sucursalele naționale și internaționale și cererea tot mai mare de recrutare de noi talente (întărită de absența limitărilor legate de domiciliu) constituie impulsuri puternice pentru dezvoltarea întregului sector.

Astfel, potrivit previziunilor realizate de Fortunate Business Insights, piața globală de videoconferințe, în valoare de 28,61 miliarde de dolari în 2023, ar putea crește la 33,4 miliarde de dolari în 2024, iar valoarea estimată până în 2032 va fi de 60,17 miliarde de dolari, ceea ce reprezentă o rată medie anuală de creștere de 7,8%.

Zoom Video Communications, soluții în era post-pandemică

Zoom Video Communications a fost una dintre companiile care a beneficiat cel mai mult de „boom-ul COVID”, care a transformat piața muncii. Software-ul pentru comunicarea la distanță s-a dovedit a fi un instrument crucial folosit de companii în timpul carantinei.

Acest lucru a permis Zoom să își crească veniturile în 2020 și 2021 cu 88,4%, respectiv 325,8%. Dinamica puternică de creștere a încasărilor nu a rămas neobservată nici în prețul acțiunilor, care a ajuns la 589,66 dolari la vârful său din octombrie 2020, crescând YTD cu peste 720%.

La acel moment, principala forță motrice din spatele dezvoltării companiei a fost, în primul rând, incertitudinea cu privire la viitor și perspectiva unei carantine prelungite.

Odată cu sfârșitul pandemiei, însă, ritmul de creștere a veniturilor companiei s-a stabilizat. În 2023, Zoom a înregistrat o creștere anuală de 7,1%, iar din al doilea trimestru al anului 2023, creșterea medie QoQ a fost de 3,27%. De la vârfurile sale, acțiunile companiei au pierdut aproape -90% din valoare.

Acțiunile Zoom Video Communications au pierdut aproape 90% din valoare de la vârful pandemiei. Sursa: xStati

Perspectivele companiei pentru următoarele trimestre

Scăderea semnificativă a creșterii veniturilor este rezultatul schimbărilor din piață și al concurenței. În ciuda perspectivelor de dezvoltare a întregii piețe, bazarea exclusiv pe o platformă de servicii nu este suficientă pentru a concura cu giganți precum Microsoft sau Alphabet. Aceste companii, pe lângă aplicațiile de comunicare (Microsoft Teams sau Google Meets), oferă și soluții complete care sprijină mare parte din activitățile clienților.

Totuși, nici Zoom nu rămâne în urmă în această privință și își dezvoltă catalogul de produse în cadrul platformei sale, transformând-o dintr-un comunicator video într-un sistem cuprinzător de servicii, ce permite, printre altele, chat-ul, planificarea ședințelor și gestionarea calendarului.

În acest context, Zoom poate conta pe faptul că nu rămâne în urmă în cursa tehnologică și își menține poziția de lider pe piața software-ului de videoconferință. Efectele depline ale dezvoltării produsului se vor vedea, probabil, în semestrul II al anului 2024, aspect prezent și în previziunile prudente ale companiei privind veniturile.

În primul trimestru al anului fiscal 2025 (care se va încheia în aprilie 2024), compania se așteaptă să obțină venituri de 1,13 miliarde de dolari (+2% de la an la an), în timp ce pentru întregul an fiscal, Zoom estimează o creștere la 4,6 miliarde de dolari (+1,7% de la an la an).

În ciuda dinamicii ușoare a veniturilor, Zoom atrage atenția prin profitabilitatea puternică. La nivelul marjei brute, compania menține un nivel stabil de aproximativ 75% după perioada de stabilizare a veniturilor (în anii 2022-2024).

Consensul de piață presupune că societatea va atinge o marjă operațională de aproximativ 37% în următorii ani ceea ce, având în vedere dezvoltarea puternică a produselor oferite, pare a fi un scenariu probabil (presupunând, în același timp, o valoare apropiată de mediile din ultimii 3 ani).

Cât de bine stă Zoom la capitolul numerar

De asemenea, este imposibil nu să fie subliniată poziția solidă de numerar a companiei. Zoom are în prezent 6,96 miliarde de dolari în numerar și investiții pe termen scurt, ceea ce constituie peste o treime din capitalizarea totală a pieței companiei. În plus, compania continuă să își îmbunătățească poziția de numerar prin creșterea fluxurilor. Cu alte cuvinte, Zoom nu este aproape deloc îndatorată.

Presupunând o creștere conservatoare a veniturilor în anii următori (+1,7% în 2025, +4% în 2026 și +3,5% în 2027), obținerea unei marje operaționale conform consensului de aproximativ 37%, precum și menținerea CAPEX în raport cu veniturile la nivelul de 2,9% în 2025, 3,2% în 2026 și 3,5% în 2027 (tendința din ultimii 3 ani), obținem un raport EV/FCF la nivelul de 10,51x. La intervalul actual de preț de 58,99 dolari, acest lucru implică o creștere potențială de 12,7%.

Bineînțeles, acestea sunt doar calcule ilustrative, menite să ilustreze evaluarea actuală pe piață a companiei din perspectiva unui scenariu conservator. În cazul în care compania nu reușește să atingă marjele presupuse și produsele dezvoltate nu se dovedesc suficient de atractive, pot surveni noi scăderi ale prețului acțiunilor.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#acasa #distanta #muncă

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.