Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

NASA trimite din nou oameni pe Lună, într-o navă considerată de mulți nesigură: „E o nebunie, riscul nu e mic”

27 Ian. 2026, 20:47
 // Categoria: Cosmos // Autor:  Ana Panaguța
27 Ian. 2026, 20:47 // Cosmos //  Ana Panaguța

NASA se pregătește să trimită din nou oameni spre Lună, însă misiunea Artemis II pornește cu un semn de întrebare important: capsula Orion are un defect cunoscut la scutul termic, piesa esențială care trebuie să protejeze astronauții la reintrarea în atmosfera Pământului, scrie antena3.ro.

Patru astronauți ar urma să plece într-o misiune istorică în jurul Lunii începând cu 6 februarie, la bordul capsulei Orion. Nava are însă o problemă cunoscută la scutul termic, o defecțiune care îi face pe unii specialiști să ceară amânarea zborului cu echipaj uman.

Problema a apărut după misiunea de test Artemis I din 2022, când capsula s-a întors cu bucăți lipsă din scutul termic. De atunci, NASA a analizat cauza și a decis să nu schimbe componenta, ci să modifice traiectoria de revenire a navei, pentru a reduce stresul asupra materialului.

Chiar și așa, nu toți experții sunt convinși că riscul a fost eliminat.

„Acesta nu este scutul termic pe care NASA și-ar dori să îl ofere astronauților”, a declarat Danny Olivas, fost astronaut NASA și membru al echipei care a investigat incidentul. Totuși, el spune că agenția „înțelege problema și știe cât de important este scutul termic pentru siguranța echipajului”.

Comandantul misiunii Artemis II, astronautul Reid Wiseman, susține că noul plan de reintrare este sigur: „Dacă respectăm traiectoria stabilită de NASA, acest scut termic va fi sigur pentru zbor”.

Alți specialiști sunt mult mai critici. Charlie Camarda, fost astronaut și expert în scuturi termice, avertizează că soluția aleasă nu rezolvă complet problema.

„Ceea ce vor să facă este o nebunie. Este ca și cum ai sta pe marginea unei prăpastii într-o zi cu ceață”, afirmă ea.

NASA recunoaște că există un grad de incertitudine, dar afirmă că a testat soluția prin simulări și analize tehnice. Oficialii agenției spun că siguranța echipajului rămâne prioritatea principală și că datele obținute până acum justifică lansarea misiunii.

Chiar și unii dintre experții care cred că zborul este posibil admit că scutul termic ar putea suferi din nou fisuri la întoarcerea pe Pământ.

„Vor exista lucruri pe care nu le putem ști până nu se întâmplă”, a spus un specialist implicat în evaluarea riscurilor. „Nu este un risc mic, este un risc moderat”.

Misiunea Artemis II este programată să ducă patru astronauți într-un zbor în jurul Lunii, fiind primul zbor cu echipaj uman din programul Artemis. Decizia finală de lansare urmează să fie luată după ultimele evaluări tehnice din următoarele zile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.