Ca toate experimentele noi, pedepsirea colectivă a Rusiei pe plan economic este un salt în necunoscut, scrie jurnalistul Derek Thompson pentru revista americană The Atlantic. Acesta spune că putem anticipa echivalentul „primăverii arabe”, dar pe plan mondial.

În decurs de câteva zile, Statele Unite, Europa și alte state au exclus Rusia de pe scena mondială, izolând a 11-a cea mai mare economie din punct de vedere financiar, comercial și cultural.

SUA și Europa au înghețat activele străine deținute de banca centrală a Rusiei, afectând capacitatea acesteia de a-și stabiliza moneda. Companiile private, printre care Apple, Netflix, Adidas și BP, au decuplat piața rusă, iar americanii au luat măsuri pentru a interzice importurile de petrol rusești. Ligile sportive, festivalurile de film și alte instituții culturale au alungat concurenții ruși. McDonalds își închide francizele din Rusia.

Multe dintre aceste măsuri sunt fără precedent pentru o țară de talia Rusiei. În mod colectiv, ele reprezintă un experiment mondial radical de răzbunare morală, scrie The Atlantic. Dacă Vladimir Putin a căutat să extindă imperiul rus prin hard power (cu ajutorul forței militare, n.red.), el a reușit exact opusul: reducerea Rusiei printr-o manifestare fără precedent a puterii soft globale (diplomatice. n.red.).

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Pe drum spre recesiune

Consecințele imediate sunt deja uluitoare. De ambele părți ale acestei noi perdele de fier, prețurile materiilor prime cresc vertiginos, iar indicatorii economici scad. Petrolul este la maxime istorice, iar Nasdaq este pe teritoriul urșilor (când piaţa scade cu 20% faţă de vârful său, timp de cel puţin două luni).

Prețul nichelului a urcat ameţitor, iar rubla s-a prăbușit cu 50 la sută. Prețurile cu ridicata ale energiei în Europa au depășit recordurile istorice, iar o recesiune europeană pare aproape sigură. Recent, economistul-șef al Moodys Analytics, Mark Zandi, a estimat riscurile ca o recesiune să aibă loc în SUA în acest an la „unu din trei”.

Acesta este doar începutul. Ca toate experimentele noi, pedeapsa colectivă aplicată Rusiei este un salt în necunoscut. Nu putem şti sigur cât timp vor dura aceste măsuri sau ce fel de consecințe nedorite ar putea crea. Dar, potrivit unor experți, unele efecte semnificative, pe termen lung, au devenit mai clare. Iată trei modalități prezentate de autorul articolului din The Atlantic prin care blocarea economică a Rusiei ar putea schimba lumea.

Revoluția „energiei verzi” va căpăta o viteză ameţitoare

Revoluțiile tehnologice din secolul XXI tind să fie foarte rapide. A fost nevoie de aproximativ un deceniu pentru ca ponderea americanilor care dețin un smartphone să treacă de la zero la 80%. Însă revoluțiile energetice se mişcă de regulă mai leneş, iar tranziția către energia verde în special a fost letargică în SUA și în Europa, ceea ce este probabil surprinzător, având în vedere prețul în scădere al energiei solare.

Războiul Rusiei ar putea accelera „revoluția verde” în două feluri principale. În primul rând, va crește presiunea politică asupra guvernelor americane și europene pentru a reduce dependența de petrol și gaze rusești. (SUA au spus deja că nu vor mai importa energie rusească, iar Europa ia în considerare o interdicție similară.) Pe termen scurt, țările se vor sprijini mai mult pe sursele de petrol și gaze de rezervă pentru a menține prețurile scăzute. Dar, în timp, boicotul energiei rusești ar putea crește prețul energiei termice suficient de mult încât să oblige țările să implementeze semnificativ mai multe proiecte eoliene și solare.

Ani întregi, temerile anticreștere şi sentimentul antinuclear au stat în calea construcției de energie verde. Urgența unei amenințări externe ar putea disipa unele dintre aceste anxietăți.

„Nu putem vorbi despre revoluția surselor regenerabile dacă obținerea unei autorizații pentru construirea unui parc eolian durează șapte ani”, spunea Kadri Simson, comisarul european pentru energie. „Este timpul să tratăm aceste proiecte ca fiind în interesul public suprem, pentru că sunt”.

În al doilea rând, creșterea prețurilor la energie va schimba preferințele consumatorilor, pentru că va îndepărta mai mulți consumatori de mașinile pe benzină. Astăzi, mai puțin de 5% din piața auto din SUA este complet electrică. Dar industria împinge cu greu vehiculele electrice; aproape fiecare reclamă auto din Super Bowl era pentru un vehicul electric.

Această schimbare de marketing s-ar putea combina cu o creștere dureroasă a prețurilor la benzină, astfel încât mai mulți americani să cumpere vehicule electrice, ceea ce va încuraja mai multe companii de automobile să investească în producția de vehicule electrice. Asta ar putea reduce preţul maşinilor electrice, ceea ce va crește cererea.

Această posibilă transformare spre progresul energetic are un precedent istoric. În 1973, OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol) a interzis accesul Statelor Unite și altor țări la petrol, crescând prețul gazelor. Deși majoritatea americanilor asociază acea perioadă cu stagnarea economică, criza i-a determinat și pe producătorii americani de automobile să devină mai eficienți din punct de vedere energetic. Economia reală de combustibil, măsurată în mile pe galon (respectiv kilometri pe litru), a explodat în 1973. Cincizeci de ani mai târziu, am putut observa aceeași evoluție dinamică: șocul durerii energetice care duce la decenii de progres.

2) Un nou imperiu chinez

Izolarea comercială a Rusiei a lăsat-o puternic dependentă de China, care a alternat între învinuirea Occidentului pentru conflict, distanțarea de Rusia, refuzul de a numi invazia invazie și exprimarea durerii pentru victimele civile în timp ce cere pacea.

Lăsând la o parte artificiile retorice, China continuă să facă comerț cu Rusia, iar Beijingul ia serios în calcul să-şi asume o miză în giganții energetici ruși lăsați pe dinafară de corporațiile occidentale.

Rusia și China erau tot mai apropiate încă dinainte de criza din Ucraina. De la invadarea Crimeei de către Rusia în 2014, comerțul ruso-chinez a crescut cu 50%, potrivit lui Michael Cembalest, președintele Strategiei de piață și investiții la J.P. Morgan Asset Management. „Rusia este acum cel mai mare beneficiar al finanţărilor de stat din Beijing”, scrie Cembalest, subliniind că China și Rusia au început să-și folosească propriile monede pentru a reglementa comerțul bilateral în 2010 și „au deschis o linie de schimb valutar în 2014, ceea ce a redus drastic dependenţa ambelor de dolarul american”.

Când tragi linie, China ar putea deveni partenerul de ultimă instanţă pentru Rusia. Acest lucru ar transforma cumva Rusia în Coreea de Nord uriașă. Din 2010, această națiune necinstită s-a bazat pe China pentru aproximativ 90% din comerțul său total. Un scenariu plauzibil, deci, este că încercarea eșuată a lui Putin de a extinde imperiul rus va crește imperiul chinez, deoarece Rusia se agață de China pentru a evita ruina economică.

3) O luptă globală pentru alimente

Ucraina și Rusia hrănesc lumea. Acestea reprezintă aproximativ 30% din exporturile globale de grâu, împreună cu 20% din porumb și 80% din exporturile globale de ulei de floarea-soarelui. Mai multe țări, inclusiv Egipt, Turcia, Bangladesh, Sudan și Pakistan, importă jumătate sau mai mult din grâul pe care îl consumă din Rusia sau Ucraina.

Rusia și Belarus sunt, de asemenea, mari exportatori de îngrășăminte. Creșterea prețurilor la îngrășăminte ar putea perturba culturile, pe lângă faptul că poate duce la creşterea prețului pâinii.

După cum a explicat un alt jurnalist de la The Atlantic, David Frum, o luptă globală pentru alimente nu va fi o veste proastă pentru toată populaţia săracă din lume. Aproximativ două treimi dintre africanii subsaharieni își câștigă existența din agricultură și, pe măsură ce prețurile alimentelor cresc, ei pot câștiga mai mult și pot experimenta noi inovații pentru a produce mai mult.

Multe din țările care depind cel mai mult de Rusia și Ucraina pentru importuri au anticipat potențialul de întrerupere a comerțului și au stocat suficient grâu și porumb pentru a se descurca timp de câteva luni. Însă riscul pe termen lung al instabilității politice nu poate fi trecut cu vederea. Mai multe analize ale revoltelor populare din 2011 care au răsturnat guvernele Tunisiei și Egiptului în timpul „primăverii arabe” au sugerat că acestea porniseră de la o creștere a prețurilor la alimente, în special la cereale. Războiul dintre două ţări foarte importante pe plan alimentar va perturba şi mai mult prețurile.

Ultimele săptămâni au demonstrat deja forța cascadelor sociale, unde ceea ce a început ca o sancțiune financiară împotriva Rusiei a devenit un boicot mondial al acesteia. Imaginați-vă o cascadă socială alimentată nu numai de justiţie morală, ci și de foame, mai notează jurnalistul de la The Atlantic.