Valul prelungit de căldură din nordul Europei, din luna iulie, a fost amplificat de criza climatică și arată că „nicio țară nu este în siguranță în fața schimbărilor climatice”, avertizează oamenii de știință.
Căldura extremă a avut efecte răspândite: spitalele au devenit supraîncălzite și aglomerate, iar unele au fost nevoite să anuleze operațiile programate. Cel puțin 60 de persoane s-au înecat, pe fondul creșterii înotului în aer liber, iar în mări și lacuri s-au dezvoltat masiv algele toxice.
Sute de incendii de pădure au izbucnit, iar oameni au fost raportați leșinând la evenimentele din sezonul estival. În ultimul val de căldură major din regiune, în 2018, doar în Suedia au murit prematur 750 de persoane, iar oamenii de știință se așteaptă la un bilanț similar și acum, odată ce datele vor fi procesate.
Fauna sălbatică a fost, de asemenea, afectată, în special renii celebri din peninsula Scandinavă. Unii au murit din cauza căldurii, iar alții au intrat în orașe în căutare de umbră. Șoferii au fost avertizați că animalele s-ar putea adăposti de căldură în tuneluri rutiere.
O mare parte a emisferei nordice s-a confruntat cu valuri de căldură în ultimele săptămâni – inclusiv Marea Britanie, Spania și Croația, unde distrugerile provocate de incendii sunt aproape duble față de media ultimilor 20 de ani, dar și SUA, Japonia și Coreea de Sud. Oamenii de știință sunt siguri că criza climatică a intensificat aceste fenomene extreme.
Prof. Friederike Otto, climatolog la Imperial College London și coordonator al grupului World Weather Attribution (WWA), care a realizat analiza pentru regiunea nordică, a declarat:
„Chiar și țările scandinave, relativ reci, se confruntă astăzi cu valuri de căldură periculoase, la doar 1,3°C de încălzire globală – nicio țară nu este în siguranță în fața schimbărilor climatice. Arderea petrolului, gazului și cărbunelui ucide oameni astăzi. Combustibilii fosili alimentează fenomene meteo extreme și, pentru a opri agravarea climei, trebuie să renunțăm la ei și să trecem la energie regenerabilă.”
Valuri de căldură precum cel din Scandinavia vor fi de încă cinci ori mai frecvente până în 2100 dacă încălzirea globală va ajunge la 2,6°C, direcția în care se îndreaptă planeta în prezent.
Maja Vahlberg, expertă suedeză la Centrul Climatic al Crucii Roșii și Semilunii Roșii, a spus:
„Iulie ne-a reamintit că, în nord, căldura nu este o amenințare îndepărtată, ci pătrunde în spitale, centre de îngrijire și locuințe. Infrastructura noastră nu a fost construită pentru a rezista la aceste temperaturi extreme, iar populația noastră îmbătrânită este din ce în ce mai vulnerabilă la căldura periculoasă. Am văzut un ren care a stat în aceeași zonă de umbră trei zile la rând fără să pască – un semn tăcut al stresului provocat de căldură.”
Studiul rapid al WWA privind rolul încălzirii globale provocate de om a comparat probabilitatea temperaturilor ridicate din climatul actual cu cea din perioada preindustrială, concentrându-se pe cele mai fierbinți două săptămâni din fiecare țară.
Rezultatul: chiar și o creștere relativ mică, de 0,2°C, a temperaturii globale din 2018 până azi a dublat șansele apariției unor astfel de valuri de căldură, arătând că fiecare fracțiune de grad contează. „Schimbările climatice rescriu fundamental lumea în care trăim”, a declarat dr. Clair Barnes, de la Imperial College London.
Un aspect remarcabil al valului de căldură a fost numărul mare de nopți tropicale. „La o stație din nordul Suediei, am avut 10 nopți tropicale la final de iulie, ceea ce este extraordinar”, a spus prof. Erik Kjellström, de la Institutul Meteorologic Suedez.
Amalie Skålevåg, de la Institutul Meteorologic Norvegian, a adăugat:
„Nopțile calde pot fi periculoase atunci când corpul nu are șansa să se odihnească și să se recupereze după o zi toridă, mai ales în cazul persoanelor cu probleme de sănătate preexistente.”
Efectele valului de căldură asupra renilor amenință și mijloacele de trai ale comunităților indigene Sámi, care îi cresc de peste 1.000 de ani. „Astfel de perturbări amenință sănătatea și dreptul [Sámilor] de a-și păstra modul de viață – ceea ce transformă schimbările climatice într-o problemă de drepturi ale omului”, a conchis Vahlberg.
