O boală genetică extrem de rară, cunoscută sub numele de Boala Urbach-Wiethe, îi determină pe cercetători să reevalueze rolul amigdalei cerebrale, considerată timp de decenii principalul ”centru al fricii” din creier. Studiile realizate pe un grup restrâns de pacienți din Africa de Sud arată că această regiune nu funcționează ca un simplu ”buton” care activează sau dezactivează frica, ci are un rol mult mai complex în luarea deciziilor și în relațiile sociale.
Afecțiunea este provocată de mutații ale genei ECM1 și afectează aproximativ o sută de persoane la nivel mondial. Boala determină calcificarea unei părți a creierului numite amigdala bazolaterală, dar și modificări ale pielii și corzilor vocale.
Cercetătorii au analizat 34 de persoane afectate din regiunea Namaqualand, Africa de Sud, unde boala este mai frecventă din cauza moștenirii genetice într-o comunitate restrânsă. Deși pacienții par complet funcționali în viața de zi cu zi și nu prezintă semne evidente de afectare neurologică, testele psihologice au scos la iveală rezultate neașteptate.
Contrar ipotezei inițiale, oamenii de știință nu au descoperit persoane lipsite de frică. Dimpotrivă, pacienții prezentau niveluri ridicate de anxietate și reacții de teamă mai intense decât cele așteptate.
„Am pornit cu ideea că amigdala este centrul fricii și vom găsi oameni fără teamă. Dar am obținut exact opusul”, a declarat cercetătorul David Terburg.
O descoperire importantă a fost făcută în 2007, când imagistica cerebrală de înaltă rezoluție a arătat că boala afectează în special amigdala bazolaterală. Cercetările sugerează că această regiune este implicată mai ales în evaluarea consecințelor și în procesul decizional, în timp ce alte zone ale amigdalei controlează reacțiile rapide de tip „luptă sau fugi”.
Experimentele au arătat că persoanele cu această afecțiune tind să aibă încredere excesivă în necunoscuți și întâmpină dificultăți în evaluarea diferențelor dintre relațiile apropiate și cele distante. În testele morale, ele refuzau aproape întotdeauna să sacrifice o persoană pentru a salva mai multe vieți, chiar și în situații ipotetice extreme.
Potrivit cercetătorilor, afectarea amigdalei bazolaterale nu elimină emoțiile, ci modifică modul în care creierul cântărește beneficiile, riscurile și consecințele sociale ale unei decizii.
Studiile au identificat și un efect neașteptat asupra memoriei mirosurilor. Deși pacienții pot detecta mirosurile, ei au dificultăți în asocierea acestora cu experiențe și amintiri, fenomen descris drept „amnezie olfactivă”.
Concluzia cercetătorilor este că amigdala nu reprezintă doar „centrul fricii”, ci un sistem complex care integrează informații emoționale și sociale pentru a ghida comportamentul uman. Astfel, deteriorarea acestei regiuni nu elimină frica, ci schimbă modul în care oamenii evaluează consecințele și relațiile cu cei din jur.
