Un nou studiu european atrage atenția asupra răspândirii accelerate a ciupercii Candidozyma auris – un agent patogen periculos, rezistent la tratamente – în spitalele de pe continent. Numărul cazurilor și al focarelor este în creștere alarmantă, iar unele țări înregistrează deja transmitere comunitară susținută.

Descoperită pentru prima dată în 2009, în urechea unui pacient din Japonia, C. auris s-a extins rapid, ajungând în peste 40 de țări. Doar în Europa, între 2013 și 2023, s-au raportat peste 4.000 de cazuri, dintre care aproximativ 1.300 în ultimul an. În Marea Britanie, numărul cazurilor a crescut cu 23% în ultimele luni.

Deși persoanele sănătoase dezvoltă, de regulă, doar infecții ușoare, ciuperca devine extrem de periculoasă pentru pacienții cu sistem imunitar compromis. Dacă ajunge în sânge sau în organe, poate duce la deces în 30–60% dintre cazuri. Mai grav, este rezistentă la majoritatea antifungicelor și aderă cu ușurință la suprafețe, făcând dezinfectarea aproape imposibilă cu metodele obișnuite.

Candidozyma auris se transmite în special în spitale, prin contact direct cu persoane infectate sau cu suprafețe contaminate. Produce adezine – proteine care îi permit să se fixeze pe piele, echipamente medicale sau mobilier – și formează biofilme, colonii dense de microbi care rezistă la curățare și tratament. Temperaturile de 37–40°C, similare cu cele ale corpului uman, îi favorizează dezvoltarea.

Un alt pericol este că persoanele pot fi purtătoare fără a prezenta simptome, aducând astfel ciuperca în spitale fără să știe. Mai mult, testele de laborator convenționale o pot confunda cu alte specii de ciuperci, ceea ce întârzie identificarea și permite răspândirea sa în tăcere.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Experții avertizează că, odată ce C. auris se instalează într-un spital, devine extrem de dificil de eradicat. Spitalele care au reacționat prompt au reușit să limiteze focarele, dar există o fereastră scurtă de timp în care controlul este posibil. Dacă această perioadă critică este ratată, infecția riscă să devină endemică în unitățile medicale.

#ciupercă #experti #spitale

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.