De la cretă la gumă de șters și lut, există o grămadă de motive pentru cei care suferă de sindromul pica să își dorească să mănânce obiecte și substanțe necomestibile, relatează The Guardian. Dar chiar și pentru membrii comunității care se confruntă cu această boală, unele pofte sunt complet bizare și extrem de periculoase.

Mary, o femeie de 20 de ani din Irlanda, tocmai ce a reușit să scape de un obicei straniu: îi plăcea să mănânce pastile pentru aprins focul. Ca adolescentă, Mary consuma o cutie întreagă de astfel de tablete inflamabile la fiecare șase luni, „dar în timpul perioadei de examene goleam o cutie la fiecare trei săptămâni. Lăsam pastilele de aprins focul să se usuce în cutie după ce le deschideam pentru că așa îmi plăceau”.

Mary suferă de pica, descrisă de multe ori ca fiind o tulburare de alimentație care presupune consumul de obiecte necomestibile. Dar chiar și în limitele acestei condiții medicale, varianta de care suferă Mary este neobișnuită, ceea ce a făcut-o să se simtă încă și mai izolată.

„Nu am auzit de nimeni altcineva care a trecut prin ceva de genul ăsta”, a spus Mary. Căutările pe internet au dus la numere de telefon pentru persoane care s-au otrăvit sau forumuri pentru gravide, pentru că femeile care urmează să nască de multe ori sunt ademenite de mirosul pastilelor de aprins focul. „Dar trebuie ca cineva să le mănânce, așa cum obișnuiam eu să fac.”

Sindromul pica este probabil cel mai des întâlnit la copiii mici – pentru Mary, totul a început de la vârsta de 9 ani, ca o formă de auto-calmare. „Mestecam guma creioanelor, mâncam hârtie și ceară pentru lumânări. Toate astea se întâlnesc în comunitatea pica”, a spus ea.

Lui Mary i-a plăcut dintotdeauna mirosul de benzină, iar de fiecare dată când părinții ei opreau mașina la benzinărie, ea ieșea afară ca să simtă mirosul. Când avea 11 ani, după „un eveniment foarte stresant, am cedat în fața pastilelor de aprins focul pe care le miroseam și le-am gustat.”

Pica, o boală puțin studiată și greu de definit

Este greu de spus cât de des întâlnită este pica pentru că boala nu a fost studiată destul și nici nu s-a scris prea mult pe această temă. „Există diferențe în definițiile bolii pica folosite în studii și o reticență din partea adulților de a recunoaște că mănâncă ‘lucruri anormale’”, a explicat dr. Melonda Karth, cercetător de științe psihologice și tulburări de alimentație de la Universitatea Purdue din Indiana.

Un studiu realizat în Germania publicat în 2022 a ajuns la concluzia că 5% dintre cei 2.403 participanți adulți au raportat cel puțin un episod în care au avut un comportament asociat cu pica, iar 1% dintre ei au spus că este un comportament recurent.

Pica este mai des întâlnită la persoanele cu dizabilități intelectuale sau leziuni cerebrale și pare a fi mai des întâlnită la copii, dar „asta ar putea fi din cauză că adulții sunt reticenți să se trateze”, a spus Karth. La copii, pica este asociată de multe ori cu autismul.

Printre obiectele pe care cei care suferă de pica le mănâncă se numără „vârfuri de creion, cretă, ipsos, pământ și gheață”, potrivit lui Karth.

Anxietatea ar putea juca un rol. Unii oameni care suferă de pica au comportamente obsesiv compulsive. Impulsivitatea sau compulsivitatea care pot fi provocate de anxietate joacă un rol important în alte tulburări de alimentație precum sindromul de hiperfagie incontrolabilă (bulimie nervoasă).

O diferență importantă față de multe dintre celelalte tulburări de alimentație este că pica de obicei nu presupune o nemulțumire legată de propriul corp.

Medicamentele care sunt de obicei prescrise pentru depresivi și cei care suferă de OCD – tulburarea obsesiv-compulsivă „s-au dovedit a fi de ajutor” și în cazurile de pica.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM

Oameni care poftesc după lut, cretă, pământ și pudră pe bază de amidon de porumb

În timp ce unii oameni poftesc după lucruri clar periculoase, precum baterii și monede, „pofta de pământ și făină de porumb pare să aibă o funcție fiziologică care mi-ar fi greu să o descriu ca fiind o tulburare de alimentație”, a spus Sera L. Young, profesor de antropologie și sănătate globală de la Universitatea Northwestern din Illinois.

Discuțiile online despre pica se limitează de obicei la consumul unor diferite tipuri de argilă, cretă, pământ și chiar și o pudră pentru copii pe bază de amidon de porumb.

„Lutul a fost folosit în tratamente medicinale de mii de ani și sute de specii de animale îl mănâncă”, a spus Young. „Când vezi papagalii peruvieni că își riscă viața ca să coboare din copaci să mănânce lut sau când vezi cimpanzeii săpând după un tip anume de argilă, poți să spui: ‘E ceva aici’.”

Consumul de pământ – se mai numește și geofagie – este asociat în special cu femeile gravide și persoanele cu deficiențe de micronutrienți, mai ales în cazul anemiei. „Multe femei din țări cu venituri ridicate caută pământ”, a spus Young.

„Uneori găsim plumb în lut, uneori este radioactiv”

Diane (26 de ani) a început să poftească pământ când avea în jur de 22 de ani. „A început după ce am încercat o bucată mică de lut uscat pe care sora mea mai mică o avea de la școala de olărit. Mi-a plăcut gustul pământului – să gust ceea ce se simțea pe limbă ca mirosul de ploaie. Am început să caut și mai mult.”

Obiceiul de a mânca pământ poate fi dăunător, în special în doze mari. „Uneori găsim plumb în lut, uneori este radioactiv, alteori are alte chestii în el care nu sunt bune”, a explicat Young. „Cu toate că mâncatul în doze mici pare să fie benefic pentru unii oameni, consumul în cantități mari poate fi îngrozitor de rău.”

76% dintre copiii care s-au otrăvit anul trecut cu plumb sufereau de pica, potrivit Agenției britanice de Securitate Sanitară – în cele mai multe cazuri, aceștia consumaseră vopsea sau pământ.

Atât lui Diane, cât și lui Mary le-a fost foarte greu să renunțe la poftele provocate de boala pica, trecând printr-un proces similar cu cel prin care trec persoanele care au dezvoltat dependențe față de diverse substanțe.

„Am ajuns de la câteva kilograme pe lună la a gusta pământul mai puțin de o dată pe lună. Nu am recidivat până acum, dar este foarte greu”, a povestit Diane. „Mi se face foame doar dacă văd o grămăjoară de pământ sau un câmp neatins de pământ.” Mă uit la videoclipuri cu oameni care sapă după lut sau care fac drumeții și când văd pământul mă face să salivez. Îmi doresc atât de tare să se oprească.”

Diane crede că va trebui să se lupte cu aceste pofte pentru tot restul vieții, cu toate că analizele de sânge au arătat că nu este anemică și nici nu are deficiențe de minerale în alimentație. „Pur și simplu iubesc gustul de după ploaie și mi-e poftă mereu de el.”