O străfulgerare venită din adâncul Universului deschide o nouă fereastră către istoria cosmică. Satelitul franco-chinez SVOM a detectat, în luna martie, o rară „explozie de raze gamma”, provocată de colapsul unei stele masive care a avut loc acum aproximativ 13 miliarde de ani, transmite AFP, citată de Antena3.ro.

„Este extrem de rar, deoarece este a cincea cea mai îndepărtată explozie de raze gamma detectată vreodată și cea mai precisă în ceea ce priveşte lumina pe care am colectat-o şi măsurătorile pe care le-am realizat”, a declarat Bertrand Cordier, responsabilul științific al proiectului SVOM din cadrul Comisiei franceze pentru energie atomică și energii alternative (CEA).

Lansată în luna iunie 2024, misiunea SVOM urmărește să detecteze și să localizeze astfel de fenomene cosmice de o putere uriașă. Această explozie de raze gamma apare, de regulă, după prăbușirea unei stele masive, de peste 20 de ori masa Soarelui, sau după fuziunea stelelor compacte. Flăcările de radiații cu luminozitate colosală pot elibera o energie echivalentă cu peste un miliard de miliarde de sori.

„Sunt cele mai energetice evenimente din Univers”, a explicat astrofizicianul, autor și coautor al celor două studii despre această descoperire, publicate marți în Astronomy & Astrophysics.

Cercetarea lor permite avansul în întrebări fundamentale de fizică: „înţelegerea modului în care este posibilă eliberarea unei asemenea cantităţi de energie (şi) care sunt mecanismele implicate”.

În aceste explozii, „materia este accelerată la viteze apropiate de viteza luminii. Acestea sunt condiţii fizice care nu pot fi reproduse pe Pământ, dar pe care le putem observa în laboratoarele cosmice”, a precizat specialistul.

Potrivit sursei citate, luminozitatea extremă a semnalelor gamma le transformă și în instrumente de sondare a materiei cosmice.

„Este nevoie de o străfulgerare de această intensitate pentru a putea măsura condițiile fizice ale Universului timpuriu. Este singura modalitate de a face acest lucru în mod direct”, a subliniat el.

Pe 14 martie, când alerta a apărut pe telefoanele lor, tinerii cercetători de serviciu în cadrul misiunii SVOM au intuit imediat amploarea evenimentului. Au reușit să convingă alte telescoape să își reorienteze rapid instrumentele către zona de emisie.

Explozia propriu-zisă de raze gamma durează câteva zeci de secunde, dar obiectul responsabil continuă să emită, cu intensitate descrescătoare, în alte frecvențe: raze X, optic, infraroșu, radio. Această „contrapartidă” este esențială pentru localizarea precisă a sursei și pentru analiza naturii sale. Verdictul a fost clar: semnalul provine „într-un moment în care Universul era foarte tânăr”, de numai 700 de milioane de ani.

„Fotonii care au impregnat instrumentele noastre au călătorit timp de 13 miliarde de ani”, a spus Cordier.

Este perioada „primelor generaţii de stele”, formate imediat după Big Bang din „materie primitivă compusă în principal din heliu şi, mai ales, din hidrogen”. Aceste stele au creat primele elemente grele – fier, carbon, oxigen, esențiale pentru evoluția ulterioară a Universului.

Pentru o explozie atât de puternică, steaua prăbușită „trebuia să fi avut, poate, o sută de mase solare”, a explicat astrofizicianul, care speră că SVOM va detecta „poate unul sau două” astfel de evenimente anual.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Provocarea majoră rămâne sincronizarea tuturor verigilor în lanțul de observații. După alerta din 14 martie, „au trecut 17 ore până când Very Large Telescope (VLT) din Chile s-a reorientat, potrivit sursei citate. În acest timp, intensitatea a scăzut.

„Obiectivul este să fim şi mai eficienţi. Dacă o să ajungem mai repede, o să avem date mai bune”, a subliniat Cordier.

#oameni de stiinta #semnal cosmic #univers

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.