Omenirea a consumat în doar 7 luni ceea ce Pământul reînnoiește într-un an

Omenirea a utilizat deja resursele naturale pe care ecosistemele planetei le pot produce într-un an întreg, conform celor mai recente calcule ale Global Footprint Network, prezentate cu ocazia Zilei Suprasolicitării Planetei, marcată în acest an pe 1 august.

„De la 1 ianuarie până la 1 august, omenirea a utilizat resursele naturale pe care ecosistemele planetei le pot produce într-un an întreg, conform celor mai recente calcule ale Global Footprint Network. Cu alte cuvinte, în doar 7 luni, omenirea a consumat ceea ce Pământul reînnoiește în 12 luni”, potrivit unui comunicat transmis de WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură).

În comparație cu anul 2023, Ziua Suprasolicitării Planetei din acest an este cu o zi mai devreme. Iar această devansare, potrivit sursei citate, se explică printr-o „ușoară” reducere a emisiilor de carbon, care este însă contrabalansată de nivelul mai scăzut de absorbție a carbonului de către oceane.

„Practic, deși omenirea a produs mai puține emisii de carbon, oceanele nu au avut aceeași capacitate de absorbție, iar rezultatul a fost tot unul negativ”, explică specialiștii.

Organizația menționează că Ziua Suprasolicitării Planetei din acest an coincide cu perioada competițiilor sportive care sărbătoresc potențialul uman, colaborarea pașnică și spiritul de fair-play, în timp ce pe de altă parte ni se arată că nu am reușit să ne realizăm potențialul și să cooperăm pentru a câștiga cea mai importantă dintre probe: utilizarea durabilă a resurselor planetei fără a provoca dezastre.

Ziua Suprasolicitării Planetei nu are o zi fixă, se calculează împărțind biocapacitatea planetei (cantitatea de resurse ecologice pe care Pământul este capabil să genereze în acel an), la amprenta ecologică a umanității (cererea umanității pentru acel an) și înmulțind cu 365, numărul de zile dintr-un an. Amprenta ecologică a fiecărui oraș sau stat poate fi comparată cu biocapacitatea sa. Dacă cererea unei populații pentru bunuri ecologice (de exemplu pescuitul excesiv) depășește oferta, regiunea respectivă are un deficit ecologic. O regiune în deficit ecologic satisface cererea importând, lichidând propriile active ecologice sau emițând dioxid de carbon în atmosferă. La nivel global, deficitul ecologic și depășirea sunt aceleași, deoarece nu există un import net de resurse către planetă.

Prin modul de calcul si modelarea seturilor de date menținute și îmbunătățite independent de FoDaFo (Footprint Data Foundation) și de către Universitatea York, rapoartele National Footprint and Biocapacity Accounts oferă rezultate solide și transparente. Pentru fiecare ediție, rezultatele sunt recalculate din 1961 până în prezent pentru a asigura consistență și coerență în timp.

Schimbările simple ar putea contribui în mod semnificativ la mutarea Zilei Suprasolicitării Planetei:

● creșterea surselor globale de electricitate cu emisii scăzute de carbon de la 39% la 75%, ar câștiga 26 de zile;

● crearea orașelor smart – orașele inteligente profită de tehnologiile existente pentru clădiri, procese industriale și distribuția electricității și reduc dependența de transportul intensiv în energie. Dacă ar fi implementate la nivel mondial, orașele smart ar putea muta Ziua Suprasolicitării Pământului cu 29 de zile;

● dotarea locuințelor din zonele rurale cu soluții de energie verde ar muta Ziua Suprasolicitării Pământului cu 8 zile;

● protecția și reconstrucția zonelor umede ar muta data Zilei Suprasolicitării Pământului cu 4 zile până în 2050;

● reîmpădurirea a 350 de milioane de hectare ar muta Ziua Suprasolicitării Pământului cu 8 zile;

● reducerea la jumătate a risipei alimentare, care reprezintă 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, ar câștiga 13 zile;

● cultivarea intercalată a copacilor printre alte culturi, pe acelasi teren, ar câștiga 2,1 zile în plus;

● protejarea surselor de apă dulce, de care depind agricultura, dar și multe alte bunuri cu care ne-am obișnuit, de la produse alimentare, până la haine.

Obiectivele globale ale WWF (Fondul Mondial pentru Natură) pentru 2050 sunt zero pierdere a habitatelor naturale, înjumătățirea amprentei ecologice a producției și a consumului și zero extincții ale speciilor cauzate de om. Iar Ziua Suprasolicitării Planetei este un apel la răspunsuri proactive „pentru a împiedica dezastrul prin decizii bune, deoarece suprasolicitarea se va încheia inevitabil. Este alegerea noastră cum”, explică organizația.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#omenire #consum

Un cuplu din Miami, SUA, care a obținut titlul de cel mai longeviv cuplu căsătorit din lume, doborând un record mondial, spune că secretul mariajului lor de 83 de ani a fost simplu: iubirea reciprocă, relatează digi24.ro.

„Ne iubim unul pe altul”, a declarat Eleanor Gittens, în vârstă de 107 ani, pentru LongeviQuest, un site specializat pentru oameni care trăiesc peste un secol. Soțul ei, Lyle Gittens, de 108 ani, a răspuns la aceeași întrebare: „Îmi iubesc soția”.

Titlul de cel mai longeviv cuplu a fost confirmat de comisia globală LongeviQuest, care a verificat certificatul lor de căsătorie din 1942, înregistrările recensământului american și alte documente din arhivă. Cuplul a preluat titlul după decesul brazilianului Manoel Angelim Dino, în vârstă de 106 ani, și al soției sale, Maria de Sousa Dino.

O poveste de dragoste care a rezistat războiului

Eleanor și Lyle sunt, de asemenea, cel mai în vârstă cuplu căsătorit din istorie, cu o vârstă combinată de peste 216 ani, potrivit LongeviQuest. Povestea lor de iubire este considerată excepțională, supraviețuind războiului și altor dificultăți.

Cei doi s-au întâlnit pentru prima dată în 1941, la un meci de baschet universitar, Lyle jucând pentru Clark Atlanta University, iar Eleanor fiind spectator.

„Nu-mi amintesc cine a câștigat meciul, dar știu că atunci l-am cunoscut pe Lyle”, a povestit Eleanor.

S-au îndrăgostit rapid și au planificat să se căsătorească, deși erau siguri că Lyle va fi înrolat în armată din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. Cei doi s-au căsătorit pe 4 iunie 1942, după ce Lyle a primit o permisie de trei zile de la o bază militară din Georgia.

„A meritat pe deplin”

Ziua nunții a fost și prima întâlnire a lui Lyle cu familia soției sale. Lyle a povestit că a călătorit într-un vagon segregat rasial, o cursă lungă înainte de mișcarea pentru drepturile civile din SUA, dar „a meritat pe deplin pentru Eleanor”.

Când Lyle a plecat să servească în Italia, Eleanor s-a întrebat dacă îl va mai vedea vreodată. Ea era deja însărcinată cu primul lor copil și s-a mutat la New York, unde a întâlnit familia soțului ei pentru prima dată.

Cei doi au menținut legătura prin corespondență, deși scrisorile lui Lyle erau intens cenzurate de armată. Eleanor a lucrat în domeniul financiar pentru o companie de piese de avion, sprijinindu-și familia în perioada în care Lyle era plecat.

„Am făcut multe lucruri împreună”

După război, cuplul s-a stabilit la New York, a lucrat în administrația publică și a călătorit împreună, inclusiv în Guadeloupe, Franța, locul preferat al lui Eleanor. Ea a obținut, la 69 de ani, doctoratul în educație urbană la Fordham University, Bronx.

De asemenea, au fost membri activi ai asociației absolvenților Clark Atlanta, înainte de a se muta în Miami, pentru a fi aproape de fiica lor, Angela.

Lyle recunoaște că nu-i vine să creadă că mariajul lor a stabilit un record mondial, dar spune că este fericit să rămână alături de Eleanor.