Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) avertizează că un nou episod El Niño, cu o probabilitate de 80% să se manifeste între iunie şi august 2026, ar putea amplifica fenomenele meteorologice extreme pe o planetă deja afectată de schimbările climatice, relatează Libertatea.ro.

El Niño reprezintă o variaţie naturală a climei care determină creşterea temperaturilor apelor în centrul şi estul Pacificului ecuatorial, influenţând circulaţia atmosferică globală. Fenomenul apare la intervale de doi până la şapte ani şi durează între nouă şi douăsprezece luni. Ultimul episod, înregistrat în 2023-2024, a contribuit la declararea acestor ani ca fiind cei mai calzi din istorie.

Potrivit OMM, temperaturile „excepţional de ridicate” ale apelor din Pacificul tropical creează condiţii ideale pentru formarea unui episod El Niño. Între sfârşitul lunii aprilie şi mijlocul lunii mai, temperatura suprafeţei mării în partea central-estică a Pacificului a depăşit cu peste 6°C valorile normale pentru această perioadă, confirmând o tendinţă îngrijorătoare.

„Trebuie să ne pregătim pentru un episod El Niño potenţial puternic, care va agrava seceta şi ploile abundente şi va creşte riscul de valuri de căldură atât pe uscat, cât şi în oceane”, a declarat Celeste Saulo, secretarul general al OMM, într-un comunicat oficial.

Efectele fenomenului El Niño sunt resimţite la nivel mondial, influenţând regimurile de temperatură şi precipitaţii, potrivit sursei citate. De asemenea, Organizația Meteorologică Mondială estimează că probabilitatea ca acest episod să se menţină până în noiembrie 2026 depăşeşte 90%, iar intensitatea ar putea fi moderată sau chiar puternică.

Astfel, pentru perioada iunie-iulie-august, se preconizează temperaturi peste normal în aproape toate regiunile globului. Printre riscurile identificate se numără stresul termic, seceta severă şi inundaţiile în anumite zone. De exemplu, Cornul Africii se confruntă cu o reducere semnificativă a precipitaţiilor în timpul sezonului ploios, iar Asia de Sud ar putea avea un muson mai puţin abundent decât media. În America Centrală, vara aduce condiţii mai calde şi mai uscate.

În timpul verii emisferei nordice, apele calde asociate cu El Niño favorizează formarea uraganelor în Pacificul central şi estic, în timp ce dezvoltarea acestora este limitată în Atlantic, adaugă OMM. Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, subliniază gravitatea situaţiei: „Condiţiile El Niño vor turna gaz pe focul unei planete care se încălzeşte. Impactul va fi şi mai puternic şi resimţit la distanţe şi mai mari”.

Oamenii de ştiinţă avertizează că fenomenul din 2026 ar putea deveni unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată, un „super” El Niño. Aceasta presupune o încălzire de peste două grade, o intensitate rară, observată doar în câteva cazuri din 1950. Conform prognozelor, noul episod ar putea egala sau chiar depăşi vârfurile din trecut.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Sursa citată precizează că astfel de evenimente extreme au fost asociate anterior cu creşteri ale preţurilor alimentelor şi pierderi economice de sute de miliarde sau chiar trilioane de dolari la nivel global, pe măsură ce recoltele slabe şi perturbările comerciale se propagă prin lanţurile de aprovizionare.

#crestere temperaturi #el nino #fenoment #schimbari climatice

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.