Cum ar fi să trăiești în întuneric? Ei bine, asta fac pentru aproape patru luni în fiecare an cei 2.000 de locuitori din Longyearbyen, orășelul arctic ce se ascunde adânc în arhipelagul norvegian Svalbard. Aici, în cea mai nordică așezare a Pământului, de la mijlocul lunii noiembrie și până în februarie, orașul este scufundat în întuneric total, perioadă cunoscută drept „Noaptea polară”. Cum se descurcă în această perioadă cei 2.000 de locuitori și care sunt activitățile lor
Longyearbyen este cea mai mare așezare din insulele Svalbard, situate în Oceanul Arctic și aparținând Norvegiei. Localitatea este situată în partea de vest a insulei Spitsbergen, port la fiordul Adventfjorden. Populația este de aproximativ 2000 locuitori. Așezarea a fost întemeiată în 1906 de către John Munroe Longyear, principalul proprietar al Companiei Arctice de Cărbune din Boston (Arctic Coal Company of Boston).
Așa cum spuneam, în Longyearbyen timpul pare că se desfășoară după reguli aparte. De la mijlocul lunii noiembrie și până în februarie, orașul este scufundat în întuneric total. În toată această perioadă, locuitorii își desfășoară viața și activitatea în semi-întuneric, iar lămpile, luminile stradale și chiar reflectoarele instalate în spațiile publice joacă un rol esențial pentru a menține o atmosferă funcțională și sigură.
Adaptarea la această perioadă nu este neapărat ușoară nici măcar pentru cei 2.000 de locuitori. Iar mulți dintre ei folosesc lămpi cu lumină UV pentru a-și menține nivelul de vitamina D și a combate efectele depresiei sezoniere. De multe ori, în acestea luni de întuneric, comunitatea se strânge în jurul unor activități de iarnă, precum schiatul, drumețiile și pescuitul la copcă.
Deși pare o așezare extrem de bizară pentru majoritatea oamenilor, în Longyearbyen lucurile funcționează în mod normal. Orașul are supermarket, baruri, biserici, școli și chiar o universitate. Însă, deși serviciile și facilitățile sunt ca oricare altele, aici ritmul de viață este diferit, fiind influențat de extremele arctice.
Însă, orașul nu este scufundat mereu în întuneric. În primăvară, acesta suferă o nouă transformare, iar de această dată soarele nu apune timp de aproape patru luni, iar întreaga regiune este scăldată în lumină continuă.
