Fracțiunea Partidului Nostru a înregistrat un proiect de lege prin care certificatul de naștere ar urma să fie recunoscut ca dovadă a cetățeniei, indiferent de vârsta persoanei.

Proiectul modifică articolul 5 din Legea cu privire la cetățenie și introduce o măsură de precauție: autoritatea competentă va verifica din oficiu legalitatea certificatului de naștere prezentat. În prezent, legea adoptată în grabă de Parlamentul trecut prevede că un cetățean care a împlinit 18 ani și nu deține un act de identitate (buletin, carte de identitate sau pașaport), ci doar certificat de naștere, trebuie să-și redobândească cetățenia ca orice cetățean străin.

Deputatul Alexandr Berlinschii a calificat această situație drept „absurdă și discriminatorie”.

„Breșa constă în redacția articolului 5, prin care, în ziua de astăzi, un cetățean al Republicii Moldova care trece de vârsta de 18 ani și nu reușește să-și perfecteze un act de identitate, dar are doar certificatul de naștere, trebuie să-și redobândească cetățenia în raport cu alți cetățeni străini. Ce urmează să facem prin acest proiect de lege? Vrem ca redacția articolului 5 să fie una nouă, prin care dovada cetățeniei să fie inclusiv certificatul de naștere, indiferent de vârsta persoanei”, a declarat Berlinschii în cadrul briefingului de presă susținut la Parlament.

Proiectul mai prevede că persoanele care au trecut de 18 ani la data intrării în vigoare a legii și dețin doar certificat de naștere vor putea să-l folosească ca dovadă a cetățeniei, iar dosarele aflate în examinare la momentul respectiv vor fi evaluate conform noilor prevederi.

„Sperăm foarte mult că cei de la guvernare, majoritatea, vor susține acest proiect de lege. Doar reamintesc că ne aflăm în această situație din cauza faptului că legea votată în iulie anul trecut a fost adoptată fără a se intra în esența ei”, a subliniat Berlinschii.

Fracțiunea Partidului Nostru intenționează să solicite date oficiale de la Guvern și să inițieze audieri publice cu reprezentanți ai Ministerului Justiției, Agenției Servicii Publice și experți în dreptul cetățeniei, pentru a corecta situația considerată „absurdă și discriminatorie”. De asemenea, deputații au făcut apel la părțile interesate să transmită eventuale propuneri pe marginea proiectului, care vor fi luate în considerare la aprobarea acestuia.

„Statul nu are dreptul să-și trateze propriii cetățeni, cetățeni prin naștere, ca și cum ar fi „fără cetățenie”, doar pentru că nu au fost documentați la timp”, au conchis deputații.

Amintim că la 24 decembrie 2025, au intrat în vigoare modificările la Legea cetățeniei în urma cărora au apărut probleme care afectează direct tineri născuți în Republica Moldova, dar și tineri născuți peste hotare ai căror părinți sunt cetățeni moldoveni. Unii tineri și-au pierdut cetățenia pentru că nu și-au perfectat la timp buletinul de identitate, deși dețin certificate de naștere eliberate de autoritățile moldovenești. Autoritățile au recunoscut existența acestei probleme și au anunțat că vor căuta soluții.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#certificat nastere #cetatenie #Partidul Nostru

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.