Somonul scoțian este unul din peștii ce se regăsesc pe rafturile din magazine însă nu este un aliment sigur, așa cum îl cunoaștem. Fermele de somon, care acum multă vreme erau doar o industrie artizanală, limitată la câteva țarcuri de lemn conduse de fermieri scoțieni, în prezent este afacerea de producție alimentară cu cea mai rapidă creștere din țară, responsabilă pentru afaceri de 580 de milioane de lire sterline numai în 2023. Somonul scoțian este principalul export alimentar al țării la nivel mondial, scrie iNews.
În 1980, fermierii scoțieni au exportat 600 de tone de somon; până în 2023, această cantitate a ajuns la 187.725 de tone.
Fermele de somoni arată ca niște țarcuri imense circulare, care adăpostesc de la 30.000 la un milion de pești adulți în plase deschise ce permit intrarea apei, dar și fluxul de deșeuri, păduchi de mare și substanțe chimice utilizate pentru tratarea păduchilor.
„Orice producție alimentară pe scară largă are un impact asupra mediului. Nu contează dacă este vorba despre fasole, vaci, găini sau somon”, spune Adam Hughes, ecologist marin.
Păduchii de mare reprezintă un pericol uriaș pentru populația de somoni, aceștia reușind în masă să ucidă un pește, iar fermele de somon se bazează pe masă.
De asemenea, somonul de cultură a dus la distrugerea populației de somon sălbatic și a altor specii. În țări ca Anglia și Țara Galilor, unde este ilegal să vinzi somon capturat în natură.
Multe industrii au încercat să reducă cantitatea de substanțe chimice utilizate în procesul de producție, însă deținătorii de ferme de somon procedează invers. Pentru a reduce mortalitatea imensă în rândul populațiilor, fermierii sunt dependenți de aceste substanțe.
Utilizarea excesivă a antibioticelor crește rezistența antimicrobiană în rândul oamenilor, însă „crescătoriile de somon sunt singura industrie zootehnică ce a crescut utilizarea antibioticelor în ultimii ani”, afirmă Matt Palmer, pe vremuri medic veterinar. Pesticidele care sunt utilizate pentru combaterea bolilor pot afecta populația de crustacee aflate pe o rază de până la 40 km.
În ultima vreme, utilizarea antibioticelor a început să scadă datorită reglementărilor din ce în ce mai riguroase, iar pentru îndepărtarea păduchilor sunt folosite băi de apă dulce și pești sanitari.
Însă, nicio fermă sau instituție guvernamentală nu a dezbătut problema peștilor sălbatici, care sunt folosiți pentru a hrăni somonul de crescătorie. Este nevoie de mai mult pește pentru a hrăni somonul de crescătorie decât somoni pentru a hrăni un om.
„Ei [somonii] sunt prădători apex, în vârful lanțului trofic. A prinde pești precum macrou, hering sălbatic și hamsii – pești pe care oamenii îi pot mânca [și îi mănâncă] – pentru a produce somon este un mod total ineficient de creștere și consum”, spune Ed Smith, scriitor culinar și unul dintre tot mai mulți bucătari de renume care au renunțat la somon în ultimii ani.
Așadar, dacă dorim ca fermele de somon să treacă la un mod de operare mai durabil, trebuie să acceptăm să plătim mai mult pentru un produs calitativ.
