Dimensiunea de securitate și apărare din Republica Moldova va fi în 2022 puternic afectată de interacțiunea strategică dintre Federația Rusă și Occident în problema ucraineană. Este una dintre predicțiile lui Dumitru Mânzărari, cercetător asociat la SWP (Stiftung Wissenschaft und Politik) din Germania, făcută pentru publicația „Predicții 2022”, lansată de către IDIS „Viitorul” la 24 ianuarie.

Dimensiunea de securitate și apărare din Republica Moldova va fi puternic afectată de interacțiunea strategică între Federația Rusă și Occident în problema ucraineană. Eliminarea oricărei prezențe occidentale din spațiul ex-sovietic a devenit scopul central al politicii externe rusești. Din acest motiv, Ucraina a devenit o mare provocare pentru Rusia, servind drept principalul „zid de protecție” contra tentativelor rusești de a controla politic și militar țările foste-membre ale URSS. Rezultatul acestei confruntări între Rusia, pe o parte, și Statele Unite cu aliații săi NATO pe altă parte, va determina intensitatea acțiunilor coercitive rusești pe continental European, cu efecte directe asupra apărării și securității naționale pentru Republica Moldova. După ce Occidentul a refuzat propunerea Rusiei de a schimba Ucraina pe niște condiții superficiale etichetate de Rusia drept “securitatea țărilor vest-europene”, riscul unei invazii convenționale ruse în Ucraina este redus. Acest fapt este un aspect pozitiv pentru Republica Moldova deoarece o invazie militară contra Ucrainei va fi, cel mai probabil, urmată de o operațiune militară contra Republicii Moldova, dar fără izolarea teritorială oferită în prezent de o Ucraină anti-rusă. Pe plan regional, ne putem aștepta cel mult la anumite escaladări militare, dar și politice de tip ”proxy” (prin intermediari). O excepție ar fi calculul greșit al Rusiei, probabilitatea căruia este redusă, grație avertizărilor dure și clare ale Occidentului.

Riscuri majore de apărare și securitate

Pentru Republica Moldova, cele mai mari riscuri pe dimensiunile de apărare și securitate în 2022 țin de posibile escaladări militare și politice prin acțiune ale unor intermediari ale intereselor rusești. O asemenea formă de escaladare s-ar produce în două feluri: i) un ”trigger”(declanșator) artificial à operațiune para-militară de tip ”proxy”; ii) tensiuni social-economice provocate de forte din exteriorul țării à proteste ghidate contra autorităților à înlocuirea conducerii țării prin una ”pro-rusă”. Nu putem exclude implementarea simultană ori simbiotică al acestor două. Declanșarea unei escaladări para-militare, prin intermediari, nu depinde de acțiunile Chișinăului, în sensul că el poate fi pornit indiferent de ce fel de comportament ar adopta actuala administrație, urmând exclusiv logica și interesele politice și operative ale Rusiei pe teritoriul Republicii Moldova. Singurul răspuns logic al autorităților ar fi doar să crească costurile declanșării unor asemenea operațiuni, ceea ce solicită existența unui mecanism eficient și robust de avertizare timpurie.

Răspuns la provocări

Un indicator esențial asupra nivelului de protejare al unei țări contra unor tentative de agresiune externă (directă sau indirectă, prin intermediari) este decizia de alocare a resurselor bugetare pentru sectorul de apărare și securitate. Un alt indicator relevant este calitatea acestor alocări bugetare, altfel spus – gradul de înțelegere a amenințărilor externe de către decidenții politici și investirea resurselor pentru a slăbi ori descuraja aceste amenințări. Republica Moldova are o prestație minimă la ambele capitole. Sub pretextul unei neutralități anunțate, decidenții politici au considerat necesar nu doar să ignore sistematic nevoile de apărare și securitate ale țării, dar au preferat să aloce fonduri exagerat de mari pentru menținerea unor forțe considerabile ale organelor de interne (poliție/carabinieri), pe care le-au folosit mai degrabă ca instrument coercitiv pe plan intern și de facilitare a extragerii rentelor. Această moștenire toxică a rămas neschimbată și astăzi sub actuala administrație. Rata finanțării poliției, dar și numărul excesiv de mare de polițiști pe cap de locuitor face ca Republica Moldova să fie comparabilă cu statele cu regimuri autoritare – „state polițienești”, care își folosesc aceste forte pentru reprimarea opoziției politice sau protestelor democratice pe plan intern.

Un răspuns eficient la riscurile menționate ar fi decizia de a transfera o parte considerabilă din resursele alocate organelor de menținere a ordinii publice pentru sectorul apărare și securitate, subfinanțat și ignorant cu bună știință în procesul bugetar. Datorită existenței unor programe robuste de finanțare a poliției din partea partenerilor externi, această redistribuire de fonduri ar putea avea efecte reduse asupra calității autorităților de ordine publică. Pentru că amenințările de securitate externă se vor menține constant în următorii 10-15 ani, o astfel de politică redistributivă nu este doar recomandată, chiar imperativă pentru exercitarea funcțiilor suverane ale statului în Republica Moldova. Cheltuielile pentru sectorul de apărare națională și crearea de capacități adecvate de atenuare a riscurilor și amenințărilor descrise mai sus ar trebui să crească rapid până la 1,5% din Produsul Intern Brut, sau chiar la 2% PIB în următorii 5 ani. Nivelul finanțării domeniului de securitate nu poate fi comparat cu practicile occidentale, pentru că este nevoie de un minim de finanțare pentru funcționalitatea sistemului de securitate națională, însă tendința ar urma să i) creeze capacități operaționale eficiente pentru colectarea și prelucrarea informației pe sectorul de apărare și securitate; ii) contracararea eficientă a eforturilor serviciilor de informații adversare pe teritoriul Republicii Moldova sau contra intereselor ei. Un concept esențial pentru aceste transformări rapide tine de faptul că ”slăbiciunea atrage agresiunea”.

Obstacole și posibile soluții

Cel mai mare obstacol în construirea unor capabilități naționale eficiente de apărare și securitate este de natură internă. El include, preponderent, cultura strategică mediocre a elitelor politice, care se manifestă prin absența totală a înțelegerii asupra rolului de apărare și securitate în actul guvernării. Indiferent de regimul și echipe, această problemă a afectat toate guvernările Republicii Moldova, fără excepție. Nu există o soluție rapidă și ușoară pentru rezolvarea acestei probleme. Guvernările autoritare vor fi interesate să sporească finanțarea aparatului intern represiv, iar guvernările liberale vor fi ispitite de politici populiste pentru atingerea unor soluții cu efect imediat și de scurtă durată, în detrimentul unor soluții sistemice. Situația sectorului de apărare și securitate nu se va schimba radical în următorii patru ani ca urmare a inerției și lipsei de viziune strategică. În dependență de tipul de amenințări rusești în spațiul post-sovietic, estimăm existența unui risc moderat ca actuala guvernare să fie forțată să accepte anumite condiții impuse de interesele rusești, făcând din Republica Moldova un stat-satelit; ori să fie forțată să plece de la guvernare înainte de termenul legal, datorită capacităților insuficiente de resurse alocate sectorului de apărare și securitate naționale.

Pentru a reduce riscul unor asemenea scenarii este nevoie de o schimbare radicală a viziunii conducerii politice asupra rolului și funcțiilor sistemului de apărare și securitate în construcția unui stat democratic și viabil. Este necesar de a construi acceptabilitatea politică și publică asupra faptului că o cooperare mai strânsă cu NATO va reduce esențial amenințările și riscurile externe, nu le va mări. Insistența cu care se promovează idea că „neutralitate înseamnă lipsă de apărare și izolare de restul continentului European” este o politică deliberată a Rusiei de a menține Republica Moldova într-un cerc de vulnerabilități extreme, cu scopul de a elimina alternativele. Pe termen lung, cea mai viabilă soluție de apărare și securitate pentru Moldova este statutul de membru al Alianței NATO. Pe termen scurt, scopul primordial este de a crea la nivel de populație acceptarea acestei soluții de apărare și securitate, prin politici de comunicare, informare și persuasiune atentă și eficiente.

Cât timp Ucraina nu este controlată politic de către Rusia, Republica Moldova își va putea asigura apărarea si securitatea națională ridicând considerabil finanțarea acestor dimensiuni de guvernare (~1.5-2% și 1% PIB respectiv) și intensificarea cooperării cu NATO. Acest indicator este relevant atâta timp cât resursele militare alocate de Rusia pentru a controla militar Republica Moldova va fi limitat, din considerente de acces limitat in zonă și probleme de logistică. În cazul în care Ucraina ar pierde confruntarea cu Rusia și ar deveni un stat satelit rusesc, singura pavăză de protecție pentru Republica Moldova ar fi obținerea de statut membru al Alianței Nord Atlantice (NATO). Altminteri, datorită capacităților naționale strategice reduse, în cazul în care Rusia își va mișca frontiera sa de influență și control militar, Republica Moldova va deveni satelit rusesc fără protecția NATO.

#Federatia Rusa #IDIS Viitorul #Ucraina

Piața mondială a petrolului va ajunge, în ultimul trimestru din 2026, într-o situație de ofertă excedentară, o premieră de la începutul războiului din Iran, pe măsură ce exporturile de țiței din Golful Persic își revin, în pofida conflictului în desfășurare, a anunțat vineri Agenția Internațională pentru Energie (AIE), transmite Bloomberg, notează Agerpres.

„Piața petrolului dă semne timide de reechilibrare, oferta globală depășind cererea pentru prima dată de la izbucnirea războiului din Iran”, a precizat agenția care oferă consultanță marilor economii ale lumii în ultimul său raport lunar.

Potrivit AIE, exporturile de petrol din regiunea Golfului au revenit la 74% din nivelurile de dinaintea războiului, datorită unei creșteri semnificative a livrărilor Arabiei Saudite și Irakului, chiar dacă petrolierele continuă să fie vizate de atacuri. De asemenea, stocurile de petrol monitorizate au crescut în octombrie pentru prima dată după luna iunie, a adăugat agenția.

În aceste condiții, AIE și-a îmbunătățit estimările privind oferta mondială de petrol în anul 2026, cu o cantitate semnificativă de 920.000 de barili pe zi. Chiar dacă, la nivel mondial, piața petrolieră se va confrunta în acest an cu un deficit provocat de perturbările producției provocate de război, acest deficit anual ar urma să fie cu 60% mai mic decât cel prognozat de Agenție luna trecută.

Revenirea livrărilor din Orientul Mijlociu, coroborată cu semnalele că președintele Donald Trump s-ar putea abține de la noi acțiuni militare împotriva Iranului, a contribuit la scăderea prețurilor petrolului. Prețurile de referință au scăzut cu aproximativ 18% în această lună, oferind o gură de oxigen consumatorilor și băncilor centrale, prin reducerea presiunii exercitate de costurile ridicate ale combustibililor.

„Exporturile din regiunea Golfului și-au revenit mult mai rapid decât cererea globală de petrol”, a precizat AIE. Livrările din această regiune, excluzând Omanul, au atins luna trecută 18,4 milioane de barili pe zi, în pofida unui val de atacuri asupra petrolierelor, se arată în raportul publicat vineri. Potrivit AIE, Arabia Saudită și-a majorat producția de țiței la 10 milioane de barili pe zi în luna octombrie, în timp ce producția Irakului a atins cel mai ridicat nivel din ultimii șapte ani, respectiv 4,6 milioane de barili pe zi.

Per total, AIE estimează că oferta mondială de petrol va crește în acest an cu 920.000 de barili pe zi, până la 101,6 milioane de barili pe zi. În schimb, cererea mondială de petrol va scădea cu 2,68 milioane barili pe zi, până la 102,3 milioane barili pe zi.

Potrivit estimărilor AIE, surplusul de ofertă din acest trimestru urmează să se accentueze semnificativ anul viitor. Pe de altă parte, deși se preconizează că, anul viitor, consumul își va reveni, acesta va rămâne sub nivelurile din 2025. Creșterea cererii va fi concentrată în zona materiilor prime pentru industria petrochimică, în timp ce „prețurile ridicate, electrificarea și eficiența consumului de combustibil” vor tempera redresarea în cazul carburanților auto.

Agenția Internațională pentru Energie este principalul organism de consiliere pe probleme energetice al celor mai dezvoltate 29 de state. Organizația a fost înființată ca răspuns la primul șoc petrolier din 1973 – 1974, pentru a coordona eliberarea de petrol din stocurile de rezervă.