După ce marţi a instituit legea marţială şi a desfăşurat trupe terestre şi aeriene, miercuri, preşedintele din Coreea de Sud a anunţat ridicarea acesteia, sub presiunea manifestanţilor şi a parlamentului, care i-au cerut demisia.

Un conflict privind adoptarea bugetului său în parlament, unde tabăra prezidenţială este în minoritate, l-a determinat, marţi, pe preşedintele sud-coreean Yoon Suk Yeol să recurgă la impunerea legii marţiale, măsură criticată dur nu doar de opoziţie, care i-a cerut demisia de urgenţă, ci şi de membrii propriului partid.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

După anunţul introducerii legii marţiale, elicoptere ale armatei au aterizat pe acoperişul parlamentului. În acelaţi timp, sute de manifestanţi s-au adunat în faţa parlamentului pentru a cere retragerea deciziei şi demisia lui Yoon Suk Yeol.

Impunerea legii marţiale, o premieră în ţară după mai bine de 40 de ani, implica suspendarea vieţii politice, precum şi închiderea parlamentului şi trecerea presei sub control, lucru ce a stârnit îngrijorare şi dezaprobare în întreaga lume, în special în Statele Unite, principalul aliat al Seulului împotriva Coreei de Nord, dar şi în China.

În Coreea de Sud, principalul partid de opoziţie (Partidul Democrat) a cerut demisia lui Yoon Suk Yeol şi a ameninţat că, în cazul în care acesta refuză, va iniţia procedurile de demitere împotriva lui. Chiar şi propriul partid al preşedintelui, Partidul Puterii Poporului, a declarat miercuri că Yoon ar urma să fie tras la răspundere.

„Preşedintele trebuie să explice această situaţie tragică imediat şi în detaliu”, a declarat la televiziune şeful partidului său, Han Dong-hoon, subliniind că “toţi cei responsabili vor trebui traşi la răspundere”.

Miercuri dimineaţa, şeful de cabinet al preşedintelui şi importanţi colaboratori şi-au prezentat demisiile în masă potrivit agenţiei naţionale Yonhap.

Pe de altă parte, confederaţia coreeană a sindicatelor, cel mai mare sindicat din ţară, cu aproximativ 1,2 milioane de membri, a chemat la o “grevă generală nelimitată” până la demisia lui Yoon, fiind de părere că el şi-a semnat “propriul sfârşit la putere”.

În urma declarării legii marţiale, parlamentul s-a reunit în timp ce forțele speciale încercau să intre în sala de şedinţe. În faţa clădirii, închisă peste noapte, manifestanţii au strigat: „Arestaţi-l pe Yoon Suk Yeol!”, au constatat jurnalişti ai AFP.

Preşedintele sud-coreean a decis în cele din urmă să anunţe la televizor ridicarea legii marţiale şi retragerea trupelor desfăşurate în capitală, stârnind strigătele de bucurie ale manifestanţilor.

Yoon Suk Yeol, într-un discurs surpriză, a explicat alegerea sa de a reînvia o lege care a fost activată ultima dată în 1980, când sute de mii de oameni au ieşit în stradă pentru a protesta faţă de o lovitură de stat militară. Yoon a justificat marţi măsura spunând că doreşte „eliminarea elementelor ostile statului” şi „protejarea Coreei de Sud liberale de ameninţările reprezentate de forţele comuniste nord-coreene”.

Casa Albă a afirmat că nu era la curent cu intenţiile lui Yoon.

Organizația Națiunilor Unite şi Marea Britanie ş-au exprimat, de asemenea, îngrijorarea, în timp ce China le-a cerut cetăţenilor săi din Coreea de Sud să fie precauţi. Moscova, care şi-a întărit legăturile cu Coreea de Nord în urma războiului său din Ucraina, a considerat situaţia alarmantă.

Japonia, la rândul ei, a declarat miercuri că supraveghează situaţia cu „o îngrijorare excepțională şi serioasă”.

#Casa Alba #Coreea de Sud #legea marțiala

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.