Pictor, grafician și, în cele din urmă, fotograf – în felul acesta ar putea fi descris Carol Popp de Szathmáry. Cu toate astea, unul dintre aceste talente avea să-l facă nemuritor pe transilvănean. Carol Popp de Szathmáry a fost unul dintre cei mai importanți fotografi din vechile timpuri, cel fără de care istoria nu ar fi acum completă, după cum vei afla din cele ce urmează.
Carol Popp de Szathmáry s-a născut în data de 11 ianuarie 1812, la Cluj, fiind fiul lui Daniel Szathmáry și al Suzannei Vass.
Peste ani, avea să devină primul fotograf documentarist de război din lume, dar și un important fotograf de artă, în egală măsură. În mod evident, talentul la desen, pictură și grafică l-au ajutat pe artist să-și desăvârșească cel din urmă talent.
A făcut școala la liceul reformat din Cluj, lucrând, mai apoi, pentru vreme scurtă ca funcționar în „guberniul” ardelenesc, dar și la visteria di Sibiu, ca mai apoi să ocupe funcții în cancelaria Curții Ardelenești de la Viena.
Iubirea pe care i-o purta Mariei Văcărescu, cea care avea să devină soție altora, îl aduce în Țara Românească. Din nefericire, sentimentele nu i-au fost împărtășite, așadar Carol Popp de Szathmáry a preferat să-și dedice timpul studiilor.
Ulterior, a plecat în Italia, ca de acolo să pornească într-o călătorie în Orient. S-a întors, într-un final, la Viena, unde și-a desăvârșit tehnica în acuarelă.
Beneficiind de ajutorul contelui Bethlen, Carol Popp de Szathmáry a pus bazele unei școli de pictură în regim gratuit.
În 1843, Szathmáry îl cunoștea, la Borsec, pe Vodă Bibescu, cel care îi făcea propunerea de a se stabili la București. Aici, artistul înființa primul laborator de fotografie.
Laboratorul de fotografie cu pricina a fost construit pe un teren care a fost închiriat de la Ștefan Greceanu, pe Podul Mogoșoaiei.
Cât a durat Războiul Crimeii, Carol Popp de Szathmáry a realizat mai multe schițe de război, pe care le-a adunat în mai multe albume extrem de apreciate de reprezentanții curților domnești din Europa. Obișnuia să fie răsplătit adesea pentru eforturile sale, primind atât daruri, cât și laude.
Ani mai târziu, împreună cu Nicolae Grigorescu și Sava Henția, Carol Popp de Szathmáry a mers în Bulgaria, pentru a documenta fotografic Războiul de Independență. A lăsat în urma sa sute de fotografii care, inevitabil, fac acum parte din istoria mondială.
Cu ani înainte de Războiul de Independență, Carol Popp de Szathmáry era numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza fotograf oficial, dar și pictor al curții sale.
Mai târziu, artistul s-a bucurat de tot atâta apreciere și din partea Regelui Carol I, cel care i-a înmânat titlul de consilier artistic, invitându-l în toate călătoriile sale din țară, din acea perioadă.
O bună parte dintre aceste lucrări fac acum parte din albumele cromolitografice editate de artistul fotograf împreună cu litograful Grassiany.
S-a stins în data de 3 iunie 1887, la București.
„Ca fotograf, Szathmáry a dat dovadă nu numai de mari însuşiri profesionale, ci şi de gust, de ingeniozitate în felul de a alege subiectele, de obicei vechi monumente sau tipuri din popor, ceea ce nu contrazicea înclinărilor sale de artist”, scria academicianul G. Oprescu.
În urma sa a rămas, printre multe altele, colecția de stampe de la Biblioteca Universitară „M. Eminescu”, din Iași, formată din două albume fotografice originale, fiind, de asemenea, unice în țara noastră.
