Când primele rachete au lovit teritoriul Ucrainei în zorii zilei de 24 februarie 2022, Europa s-a trezit într-un coșmar pe care îl credea uitat. Nimeni nu și-ar fi putut imagina că, în secolul XXI, continentul care a fost zguduit de două războaie mondiale, va mai trăi încă o dată teroarea tancurilor, a sirenelor și a morții neanunțate. De atunci, zi de zi, mor oameni, în sate izolate, în orașe transformate în ruine, în tranșee acoperite de noroi și fum. Nu e un film, nu e o poveste uitată din manuale – e realitatea unui război, la hotar cu Republica Moldova, transmite IPN.

În februarie 2022, Rusia, condusă de Vladimir Putin, a lansat o invazie pe scară largă în Ucraina, condusă de președintele Volodimir Zelenski, după o perioadă de tensiuni și acumulări de trupe la graniță. Inițial, ofensiva rusă a vizat Kievul și alte orașe importante, dar rezistența ucraineană, susținută de livrări masive de arme din partea Occidentului, a dus la retragerea forțelor ruse și la recucerirea unor teritorii. De-a lungul anilor, luptele s-au concentrat în regiunile Donbas și sudul Ucrainei, cu schimbări frecvente de control asupra unor zone strategice.

Estimările privind victimele variază semnificativ. Bilanțul raportat până în prezent este de sute de mii de soldați decedați, precum și numeroși civili. Cifrele sunt, însă, greu de verificat. Totodată, milioane de civili au fost strămutați, iar infrastructura Ucrainei a fost grav afectată.

Războiul din Ucraina a fost un punct de cotitură în geopolitica europeană și globală. În mai 2025, conflictul continuă cu intensitate ridicată, fără o rezolvare în perspectivă apropiată.

Războiul din Ucraina a avut un impact profund asupra economiei mondiale, declanșând o serie de efecte în lanț, care se resimt la nivel global. Sancțiunile impuse Rusiei au redus drastic livrările de gaz și petrol, provocând creșteri masive de prețuri și inflație globală. Blocarea exporturilor de cereale din Ucraina a afectat securitatea alimentară, mai ales în Africa și Orientul Mijlociu.

Pentru a controla inflația, băncile centrale au crescut dobânzile, încetinind astfel creșterea economică. Lanțurile de aprovizionare au fost perturbate, iar multe companii și-au închis operațiunile din Rusia.

În același timp, a crescut competiția geo-economică, BRICS intensificând comerțul intern, iar Occidentul accelerând investițiile în energie, apărare și tehnologie.

De-a lungul conflictului, au existat multiple încercări de negociere. În martie 2025, un summit a reunit la Londra lideri internaționali, pentru a sprijini Ucraina în procesul de negociere. Cu toate acestea, Rusia a refuzat un armistițiu de 30 de zile, condiționându-l cu oprirea mobilizării ucrainene și a livrării de armament occidental.

Principiul „Nimic despre Ucraina fără Ucraina” rămâne fundamental în poziția Kievului, care insistă ca orice discuție să includă direct reprezentanți ucraineni.

Sprijinul internațional pentru Ucraina a fost esențial. Uniunea Europeană a aprobat un program de împrumut de 150 de miliarde de euro, cu scopul de a întări apărarea europeană, în contextul în care ajutorul militar american a fost redus sub administrația Trump.

De asemenea, grupul Weimar+ (Franța, Germania, Polonia, Regatul Unit, Italia, Spania și Comisia Europeană) a fost creat în februarie 2025, pentru a consolida poziția europeană în raport cu schimbările politice americane. Regatul Unit a adoptat o poziție fermă față de Rusia și Israel, aplicând noi sancțiuni și suspendând negocierile comerciale cu Israelul.

În 2025, războiul din țara vecină nu este doar un conflict regional, ci o țintă în competiția globală pentru influență între Rusia și Occident. Ucraina se află în situație dificilă: deși primește sprijin militar și economic considerabil, se confruntă cu presiuni interne și externe, ca să ajungă la o soluție negociată. În consecință, orice evoluție a războiului va avea implicații majore asupra securității europene și relațiilor internaționale.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Timp de două luni, Agenția IPN va prezenta evenimentele care au scris istoria contemporană a Republicii Moldova. Deveniți parte a campaniei și împărtășiți materialele IPN „Evenimente care scriu istorie” cu prietenii, colegii și rudele.

Evenimente care scriu istorie – Campanie a Agenției de presă IPN

#campanie IPN #Europa #razboi #Ucraina

Viceprimarul Chișinăului Victor Pruteanu pune sub semnul întrebării necesitatea stării de urgență, susținând că aceasta permite autorităților să adopte decizii într-un timp mai scurt, fără parcurgerea tuturor procedurilor parlamentare obișnuite. Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii „Ora Expertizei” de la Jurnal TV.

Potrivit lui Pruteanu, în condițiile în care guvernarea deține majoritatea parlamentară, deciziile pot fi adoptate prin procedurile legislative existente, fără a recurge la mecanisme specifice stării de urgență.

„De ce se face stare de urgență? Motivul este că Guvernul, în această perioadă, foarte repede ia decizii, fără ca să treacă toată procedura prin Parlament”, a declarat viceprimarul.

Pruteanu susține că, odată cu instituirea stării de urgență, procedurile și timpul necesar pentru adoptarea unor decizii sunt reduse.

„Atunci când există o stare de urgență, aceste proceduri devin automat mai puține. Putem lua decizii foarte rapid”, a afirmat acesta.

În același context, Pruteanu a criticat și declarațiile recente ale președintei Maia Sandu privind situația și procedurile de luare a deciziilor, afirmând că nu a identificat soluții concrete.

Precizăm că, Republica Moldova se confruntă cu o situație critică în domeniul energetic și hidrologic, iar autoritățile urmează să instituie stare de urgență în aceste domenii. Anunțul a fost făcut de președinta Maia Sandu, după ședința Consiliului Național de Securitate, convocat pentru a analiza riscurile înaintea sezonului rece.

Șefa statului a declarat că Republica Moldova este puternic dependentă de importuri, într-un moment în care piețele internaționale sunt afectate de creșterea prețurilor și de problemele de aprovizionare. Potrivit Maiei Sandu, prețul de referință al gazelor pe piața europeană a depășit 83 de euro/MWh, echivalentul a aproximativ 1.000 de dolari pentru 1.000 de metri cubi. În același timp, cotațiile la motorină au trecut de 1.500 de dolari pentru o tonă, pe fondul reducerii disponibilității produselor petroliere.