Miniştrii afacerilor externe şi ai apărării din țările membre ale Uniunii Europene au adoptat luni, la Bruxelles, Busola strategică a apărării europene – o nouă politică de apărare comună care va permite UE să stabilească rapid forţe de reacţie rapidă – și care urmează a fi validată la summitul șefilor de stat sau de guvern de la finele săptămânii într-un moment în care asistăm la revenirea războiului în Europa. Documentul fondator care a primit undă verde de la miniștrii europeni prevede complementaritatea UE cu NATO, sporirea autonomiei strategice europene, crearea unei forțe de reacție rapidă de 5.000 de militari, elaborarea unei strategii spațială europene pentru securitate și apărare și o politică de apărare cibernetică, scrie caleaeuropeană.ro.

Busola oferă Uniunii Europene un plan de acțiune ambițios pentru consolidarea politicii de securitate și apărare a UE până în 2030.

„Mediul de securitate mai ostil ne impune să facem un salt calitativ înainte și să ne sporim capacitatea și dorința de a acționa, să ne consolidăm reziliența și să investim mai mult și mai bine în capacitățile noastre de apărare”, au consemnat statele UE, conform unui comunicat difuzat de Consiliu.

Obiectivul Busolei strategice este de a face din UE un furnizor de securitate mai puternic și mai capabil. UE trebuie să fie capabilă să își protejeze cetățenii și să contribuie la pacea și securitatea internațională. Acest lucru este cu atât mai important într-un moment în care războiul a revenit în Europa, în urma agresiunii nejustificate și neprovocate a Rusiei împotriva Ucrainei, precum și a unor schimbări geopolitice majore. Această busolă strategică va spori autonomia strategică a UE și capacitatea acesteia de a colabora cu partenerii pentru a-și proteja valorile și interesele.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Dacă nu acum, atunci când?

„Amenințările sunt în creștere, iar costul inacțiunii este clar. Busola strategică este un ghid pentru acțiune. Acesta stabilește o cale ambițioasă de urmat pentru politica noastră de securitate și apărare pentru următorul deceniu. Aceasta ne va ajuta să ne asumăm responsabilitățile în materie de securitate, în fața cetățenilor noștri și a restului lumii. Dacă nu acum, atunci când?“, s-a întrebat, retoric, Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate.

Potrivit documentului, o UE mai puternică și mai capabilă în materie de securitate și apărare va contribui în mod pozitiv la securitatea globală și transatlantică și este complementară NATO, care rămâne fundamentul apărării colective pentru membrii săi. De asemenea, va intensifica sprijinul pentru ordinea globală bazată pe reguli, cu Organizația Națiunilor Unite în centrul acesteia.

Patru piloni – acțiune, securitate, investiții, parteneriate.

Busola acoperă toate aspectele politicii de securitate și apărare și este structurat în jurul a patru piloni: acțiune, securitate, investiții și parteneriat.

Acțiune – Pentru a putea acționa rapid și ferm ori de câte ori izbucnește o criză, împreună cu partenerii dacă este posibil și singură atunci când este necesar, UE va:

– stabili o capacitate puternică de desfășurare rapidă a UE de până la 5 000 de soldați pentru diferite tipuri de crize;

– fi pregătită să desfășoare 200 de experți în misiuni PSAC complet echipați în termen de 30 de zile, inclusiv în medii complexe;

– desfășura exerciții reale regulate pe uscat și pe mare;

– spori mobilitatea militară;

– consolida misiunile și operațiunile civile și militare ale UE în cadrul PSAC (Politica de apărare și securitate comună) prin promovarea unui proces decizional rapid și mai flexibil , acționând într-un mod mai robust și asigurând o mai mare solidaritate financiară;

– utiliza pe deplin Instrumentul european pentru pace pentru a sprijini partenerii;

Securitate – Pentru a-și consolida capacitatea de a anticipa, de a descuraja și de a răspunde la amenințările și provocările actuale și la cele care apar rapid, precum și de a proteja interesele de securitate ale UE, Uniunea va:

– stimula capacitățile de analiză a informațiilor;

– dezvolta echipe de reacție și instrumente hibride care să reunească diferite instrumente pentru a detecta și a răspunde la o gamă largă de amenințări hibride;

– dezvolta în continuare setul de instrumente diplomatice cibernetice și va institui o politică de apărare cibernetică a UE pentru a fi mai bine pregătită și a răspunde mai bine la atacurile cibernetice;

– dezvolta un set de instrumente pentru manipularea informațiilor și ingerințe externe;

– elabora o strategie spațială a UE pentru securitate și apărare;

– consolida rolul UE ca actor în domeniul securității maritime

Investiții – Statele membre s-au angajat să își sporească în mod substanțial cheltuielile în domeniul apărării pentru a răspunde ambiției noastre colective de a reduce decalajele critice în materie de capacități militare și civile și de a consolida baza noastră industrială și tehnologică de apărare europeană, Astfel, Uniunea Europeană va:

– face schimb de obiective naționale privind creșterea și îmbunătățirea cheltuielilor de apărare pentru a corespunde nevoilor noastre de securitate;

– oferi stimulente suplimentare pentru ca statele membre să se angajeze în dezvoltarea în colaborare a capacităților și să investească în comun în capacitățile strategice și în capacitățile de ultimă generație pentru a opera pe uscat, pe mare, în aer, în domeniul cibernetic și în spațiul cosmic;

– stimula inovarea tehnologică în domeniul apărării pentru a umple lacunele strategice și a reduce dependențele tehnologice și industriale;

Parteneriat – Pentru a aborda amenințările și provocările comune, UE va:

– consolida cooperarea cu partenerii strategici, cum ar fi NATO, ONU și partenerii regionali, inclusiv OSCE, UA și ASEAN;

– dezvolta parteneriate bilaterale mai bine adaptate cu țări cu mentalități similare și parteneri strategici, cum ar fi SUA, Canada, Norvegia, Regatul Unit, Japonia și alții;

-dezvolte parteneriate adaptate în Balcanii de Vest, în vecinătatea noastră estică și sudică, în Africa, Asia și America Latină, inclusiv prin consolidarea dialogului și a cooperării, prin promovarea participării la misiunile și operațiunile PSAC și prin sprijinirea consolidării capacităților;

Prima versiune a Busolei strategice a fost prezentată de Înaltul Reprezentant în noiembrie 2021, pe baza primei analize a amenințărilor la care au contribuit serviciile de informații ale celor 27 de state membre ale UE și a unei faze de dialog structurat între statele membre ale UE, instituțiile UE și experți. Versiuni succesive au fost discutate în februarie și martie 2022 pentru a reflecta dezbaterea dintre statele membre și pentru a ține seama de pachetul Comisiei privind apărarea și spațiul din 15 februarie și de cele mai recente evoluții internaționale, inclusiv, în special, de agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei. Acesta contribuie în mod direct la punerea în aplicare a agendei de la Versailles.

Busola strategică va fi aprobată la Consiliul European din 24-25 martie 2022.

#Busola strategica UE #NATO #UE

Pe 3 noiembrie, aproximativ 210 milioane de alegători înscriși pe listele electorale vor decide câtă putere va avea Donald Trump în restul mandatului său de președinte al Statelor Unite. Trump nu se află pe buletinele de vot, însă controlul asupra Congresului american este în joc. Format din Camera Reprezentanților și Senat, Congresul adoptă legile țării și controlează cheltuielile la nivel federal. Organizate la jumătatea mandatului de patru ani al unui președinte american, alegerile intermediare stabilesc componența Congresului, scrie antena3.ro.

Sunt puse în joc toate cele 435 de mandate din Camera Reprezentanților și 35 dintre cele 100 de mandate din Senat, inclusiv în cadrul unor alegeri speciale organizate în Florida și Ohio pentru ocuparea locurilor lăsate vacante de Marco Rubio, secretarul de stat, și de vicepreședintele JD Vance. Alegătorii din 36 de state își vor alege și guvernatorii.

Fiecare membru al Camerei Reprezentanților reprezintă o circumscripție electorală și are un mandat de doi ani, în timp ce senatorii sunt aleși pentru șase ani.

Alegerile intermediare sunt considerate, de asemenea, un referendum asupra activității președintelui în exercițiu.

Pe lângă membrii Congresului și guvernatori, alegătorii vor desemna și parlamentari la nivelul statelor federale, precum și reprezentanți ai autorităților locale.

Care sunt mizele alegerilor pentru Camera Reprezentanților și Senat?

Republicanii dețin majoritatea în ambele camere ale Congresului. Pierderea controlului asupra oricăreia dintre ele le-ar oferi democraților posibilitatea de a bloca proiecte legislative și de a deschide anchete privind activitatea administrației Trump.

Pentru a prelua controlul, democrații trebuie să câștige încă trei mandate în Camera Reprezentanților și patru în Senat.

O împărțire egală a mandatelor în Senat, de 50 la 50, le-ar permite republicanilor să păstreze controlul, deoarece Vance poate vota pentru departajare.

Cum funcționează alegerile pentru Camera Reprezentanților?

Camera Reprezentanților este camera inferioară a Congresului american.

Cei 435 de membri ai săi reprezintă fiecare câte o circumscripție electorală și au mandate de doi ani, astfel că toate locurile sunt disputate la fiecare doi ani.

Mandatele sunt repartizate între state în funcție de populație, pe baza recensământului american, organizat o dată la zece ani.

California, cel mai populat stat, are 52 de mandate, în timp ce statele cu populații mici, precum Wyoming și Vermont, au câte unul.

Un partid are nevoie de 218 mandate pentru a obține majoritatea.

Republicanii controlează în prezent Camera Reprezentanților, cu 218 mandate, față de cele 214 ale democraților. Alte două locuri sunt vacante, câte unul deținut, anterior, de fiecare partid.

Noua Cameră a Reprezentanților își va începe mandatul pe 3 ianuarie 2027.

Cum funcționează alegerile pentru Senat?

Senatul este camera superioară a Congresului american.

Cei 100 de membri ai săi, câte doi din fiecare stat, indiferent de populația acestuia, sunt aleși la nivelul întregului stat și au mandate de șase ani. Aproximativ o treime dintre mandate sunt disputate la fiecare doi ani.

Anul acesta, au loc alegeri ordinare pentru 33 de mandate, precum și alegeri speciale în Florida și Ohio. Aceste două scrutinuri vor desemna senatorii care vor ocupa, pentru restul de doi ani, locurile deținute, anterior, de Marco Rubio și JD Vance.

Dintre cele 35 de mandate puse în joc, 22 sunt deținute în prezent de republicani și 13 de democrați.

Republicanii au în prezent 53 de senatori, iar democrații 45. Alți doi senatori independenți se alătură democraților, ceea ce oferă blocului democrat 47 de mandate.

Democrații au nevoie de un câștig net de patru mandate pentru a ajunge la 51 și a prelua controlul.

Republicanii pot păstra controlul și cu 50 de mandate, deoarece vicepreședintele Vance poate vota pentru departajare.

Noul Senat își va începe mandatul pe 3 ianuarie 2027.

Cele mai importante curse electorale pentru Senat

Pentru a câștiga majoritatea în Senat, democrații trebuie să păstreze cele 13 mandate pe care le apără și să obțină locuri deținute în prezent de republicani.

În Georgia, senatorul democrat Jon Ossoff îl înfruntă pe republicanul Mike Collins.

În Michigan, democratul Abdul El-Sayed și republicanul Mike Rogers concurează pentru un mandat rămas vacant, în timp ce în New Hampshire, democratul Chris Pappas îl înfruntă pe republicanul John Sununu, tot pentru un loc vacant.

Mandatele deținute de republicani le oferă democraților oportunități și în alte state.

În Maine, senatoarea republicană Susan Collins îl înfruntă pe democratul Troy Jackson, care l-a înlocuit pe Graham Platner, câștigătorul alegerilor preliminare, după retragerea acestuia în iulie.

În Carolina de Nord, democratul Roy Cooper și republicanul Michael Whatley concurează pentru un loc rămas vacant.

Curse strânse se desfășoară și în Ohio, Alaska și Iowa, în timp ce Texas și Kansas atrag tot mai multă atenție, pe măsură ce democrații caută noi posibilități de a obține majoritatea.

Deși democrații au un drum mai dificil către majoritatea din Senat decât către preluarea controlului asupra Camerei Reprezentanților, numărul tot mai mare de curse electorale competitive le-a îmbunătățit perspectivele de a câștiga camera superioară, potrivit analiștilor electorali.

Care sunt principalele teme ale alegerilor?

Costul vieții se află în fruntea preocupărilor alegătorilor, în condițiile în care creșterea prețurilor la benzină, cheltuielile cu locuințele și costurile asigurărilor medicale pun presiune asupra bugetelor gospodăriilor.

Drepturile reproductive rămân o temă importantă, alături de imigrație și de starea democrației americane.

Războiul purtat de SUA și Israel împotriva Iranului, precum și dezvoltarea rapidă a Intenligenței Artificiale și a centrelor de date au generat noi preocupări legate de securitate, locuri de muncă și costurile energiei.

Cine votează la alegerile intermediare?

Aproximativ 210 milioane de americani sunt înscriși pe listele electorale, reprezentând aproape opt din zece locuitori ai SUA cu vârsta de cel puțin 18 ani, potrivit USAFacts, o organizație nepartizană care centralizează date guvernamentale.

California are cei mai mulți alegători înregistrați, 23,2 milioane, urmată de Texas, cu 17,4 milioane, și Florida, cu 13,6 milioane.

Împreună, aceste trei state reprezintă aproximativ 26% din totalul alegătorilor înscriși pe liste.

La polul opus se află Wyoming, cu 278.468 de alegători, Vermont, cu 459.455, și Alaska, cu 603.310.

Ce se întâmplă dacă republicanii pierd Camera Reprezentanților?

O Cameră a Reprezentanților controlată de democrați ar putea bloca proiectele legislative ale republicanilor și ar putea folosi comisiile parlamentare pentru a ancheta administrația Trump.

Democrații ar avea și posibilitatea de a declanșa procedura de punere sub acuzare a președintelui, prerogativă care aparține exclusiv Camerei Reprezentanților.

Controlul asupra acestei camere le-ar oferi, de asemenea, o influență mai mare asupra finanțării guvernului federal.

Orice proiect de lege trebuie aprobat de ambele camere, astfel că un Senat controlat de republicani nu ar putea adopta singur legi.

Ce se întâmplă dacă republicanii pierd Senatul?

Un Senat controlat de democrați ar putea bloca proiecte legislative și ar putea respinge persoanele nominalizate de președinte pentru diverse funcții, inclusiv judecători federali, judecători ai Curții Supreme, membri ai guvernului și ambasadori.

Din acest motiv, controlul asupra Senatului are consecințe care depășesc următorii doi ani.

Judecătorii federali sunt numiți pe viață, astfel că deciziile lor pot influența sistemul judiciar mult timp după încheierea mandatului unui președinte.

Senatul este și camera în care se desfășoară procesul unui președinte pus sub acuzare de Camera Reprezentanților.

Demiterea președintelui necesită o majoritate de două treimi, prag pe care niciunul dintre partide nu pare să îl poată atinge.

Dacă democrații câștigă ambele camere, vor deține întreaga putere?

Nu. Trump ar rămâne președinte și ar putea respinge legile prin veto. Pentru anularea unui veto prezidențial este necesară o majoritate de două treimi în fiecare cameră a Congresului.

Regulamentul Senatului prevede, de asemenea, că sunt necesare 60 de voturi pentru încheierea dezbaterilor asupra majorității proiectelor legislative, deși anumite legi bugetare pot fi adoptate cu majoritate simplă.

Prin urmare, o majoritate restrânsă nu garantează că un partid își poate pune în aplicare programul politic.

O Cameră a Reprezentanților controlată de democrați ar putea iniția o nouă procedură de punere sub acuzare împotriva lui Trump, care a trecut deja de două ori prin această procedură.

Totuși, demiterea unui președinte necesită o majoritate de două treimi în Senat.

Când vom afla rezultatele?

Primele rezultate vor începe să apară după închiderea primelor secții de votare, pe 3 noiembrie, la ora 18:00 pe Coasta de Est a SUA (01:00 miercuri, ora României), însă în unele curse foarte strânse ar putea trece mai multe zile până la stabilirea câștigătorilor. Rezultatele anunțate în noaptea alegerilor sunt preliminare.

Numărarea finală a voturilor poate dura zile sau chiar săptămâni, deoarece autoritățile trebuie să centralizeze voturile prin corespondență, buletinele de vot provizorii și celelalte voturi rămase de numărat înainte de validarea rezultatelor.

Ritmul diferă de la un stat la altul. Anumite curse electorale ar putea necesita organizarea unui nou scrutin.

În Georgia, dacă niciun candidat pentru Senat nu obține majoritatea voturilor, va fi organizat un al doilea tur pe 1 decembrie.

Deoarece republicanii au fost, în mod tradițional, mai puțin deschiși decât democrații să voteze prin corespondență, în unele state rezultatele inițiale ar putea indica un avantaj al candidaților republicani, care să se reducă sau chiar să dispară după numărarea voturilor rămase. Acest fenomen este cunoscut drept „mirajul roșu” și s-a manifestat mai ales în 2020.

„Mirajul roșu” a fost folosit de Trump pentru a minți că alegerile din 2020 au fost furate și că el l-a câștigat de fapt. Donald Trump a pierdut decisiv acele alegeri în fața lui Joe Biden. Trump continuă să mintă până în prezent că a câștigat acele alegeri.

În statele care numără mai întâi voturile prin corespondență, se poate produce fenomenul invers. O întârziere a numărării voturilor sau schimbarea candidatului aflat în frunte nu reprezintă, în sine, dovezi ale unei fraude electorale.

Alegerile vor decide cine elaborează legile, cine supraveghează activitatea administrației și cine controlează cheltuielile federale, stabilind astfel raportul de forțe politice pentru restul mandatului lui Trump.