Ministerul Educației a venit cu inițiativa de a instala camere de supraveghere în grupele de grădiniță. Măsura promite mai multă transparență, dar ridică și întrebări sensibile despre cine va privi imaginile, cum vor fi protejate și cum va influența relația dintre educatori, copii și părinți.
La grădinițele private, camerele există deja. O educatoare care activează într-o astfel de instituție, Marinela Mîțu, spune că s-a obișnuit cu supravegherea, dar recunoaște că senzația de monitorizare nu dispare complet:
„Sincer uneori parcă simți că ești monitorizat, dar asta este despre profesionalism, înțelegem că sunt părinți și fiecare vrea ca copilul să fie în siguranță… Odată ce capeți încrederea părinților, dispare și monitorizarea aceasta.”
Psihologii atrag atenția că, deși camerele pot preveni situații de risc, ele pot schimba comportamentele educatorilor în moduri subtile. Psihologul Doina Chiosa explică:
„Camerele de supraveghere pot afecta, într-adevăr, relația dintre educator și copil pentru că profesorul, educatorul poate să nu mai fie atât de spontan în ceea ce face. Poate să nu mai cuprindă spontan copilul cum poate să o facă în condiția în care nu știe că este urmărit. Poate apărea sentimentul ăsta de că sunt urmărit înseamnă că trebuie să-mi controlez excesiv de mult comportamentul.”
Andrei Pavaloi, șeful Direcției Generale Educație, Tineret și Sport din Chișinău, avertizează că instalarea camerelor fără a rezolva problemele sistemice — salarii mici, lipsă de personal, suprasolicitare, ar putea determina tot mai mulți educatori să demisioneze:
„De la asta, de fapt, trebuie să ne pornim. Să creăm condiții, să asigurăm cadrele didactice cu acel salariu decent, ca să nu avem atâta stres în cadrul instituțiilor educaționale. Asta ar diminua din riscurile privind un comportament ne-etic a cadrului didactic în raport cu copiii.”
Inițiativa Ministerului Educației urmează să fie discutată.
