Timp de decenii, puterea militară a SUA a fost de necontestat. După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, SUA a fost singura superputere militară din lume, cu forțele sale desfășurate în întreaga lume pentru a-și apăra aliații și pentru a descuraja agresiunile.

Dar, pe măsură ce 2023 se apropie de sfârșit, conflictele izbucnesc în întreaga lume, iar Rusia și China devin din ce în ce mai agresive în ambiția lor comună de a detrona SUA ca cea mai mare putere a lumii.

Liderii autoritari ai celor două țări, Xi Jinping din China și Vladimir Putin din Rusia, caută să exploateze instabilitatea globală pentru a dăuna SUA și aliaților săi, spun analiștii, și se apropie de formarea unei alianțe militare care reprezintă cea mai mare amenințare cu care s-au confruntat SUA în ultimele decenii.

„Este clar că cele două state se văd ca parteneri militari și că acest parteneriat devine tot mai profund și mai experimentat, chiar dacă nu este o alianță formală în sensul occidental”, a declarat Jonathan Ward, CEO al Atlas Group, pentru Business Insider.

Xi și Putin se apropie de o formidabilă alianță militară

În conflictele din întreaga lume, rivalitatea dintre SUA și parteneriatul dintre Rusia și China este în plină desfășurare. China a oferit Rusiei un sprijin economic și diplomatic vital în invazia neprovocată a Ucrainei, în timp ce SUA au oferit miliarde de dolari ajutor Kievului.

În Orientul Mijlociu, Rusia și China s-au aliniat cu Iranul și au criticat atacurile Israelului în Gaza pentru a distruge gruparea teroristă Hamas, susținută de Teheran. Între timp, SUA au oferit ajutor militar și sprijin diplomatic pentru Israel. China, spun experții, probabil că urmărește cu atenție rezultatul războiului din Ucraina pentru a vedea semnele despre cum va reacționa lumea în cazul în care va acționa în legătură cu planurile de a prelua controlul asupra Taiwanului.

Și, pe măsură ce se apropie, China și Rusia își coordonează din ce în ce mai mult resursele militare.

„Parteneriatul strategic cuprinzător de coordonare pentru o nouă eră” dintre Rusia și China „a fost întotdeauna legat de puterea militară”, a declarat Ward.

În ultimii doi ani, Rusia și China au lansat exerciții navale comune în Marea Japoniei, Rusia a dat Chinei tehnologie pentru submarine care i-ar putea oferi un avantaj într-un război cu aliații SUA din Pacific, iar liderii s-au angajat să coopereze în ceea ce privește dezvoltarea de arme de înaltă tehnologie, a declarat Putin în noiembrie.

De asemenea, Rusia a vândut Chinei avioane Su-25, elicoptere MI-17 și sisteme de apărare aeriană S-400. Deși liderii nu au semnat o alianță militară formală, astfel de mișcări ar trebui să reprezinte o preocupare uriașă pentru SUA și aliații săi, scrie Chels Michta într-un articol recent pentru Center for European Policy Analysis (VEPA).

„O alianță China-Rusia la scară largă ar prezenta Statelor Unite o amenințare cum nu s-a mai confruntat de la sfârșitul Războiului Rece„, scrie Michta.

Armata americană este îndemnată să facă față unei noi amenințări

În timpul Războiului Rece, Pentagonul plănuia să fie capabil să lupte simultan într-un război major și în două războaie mai mici. Dar, în fața amenințărilor în schimbare, și-a schimbat strategia pentru a fi capabil să lupte într-un război major și să descurajeze alte atacuri.

În octombrie, Comisia Congresului privind poziția strategică a Statelor Unite a declarat că SUA se confruntă acum cu amenințări „fundamental diferite [de] tot ceea ce au experimentat în trecut, chiar și în cele mai întunecate zile ale Războiului Rece”, din cauza ascensiunii Chinei și a Rusiei.

Acesta a îndemnat Pentagonul să își revizuiască planurile pentru a fi pregătit pentru posibilitatea unui război cu China și Rusia simultan.

„Axa Rusia-China reprezintă o amenințare enormă pentru Statele Unite, având în vedere că va trebui să ne ocupăm de securitate atât în Europa și Asia, cât și în Orientul Mijlociu, cu riscul de a fi întinși la maximum în timp ce Beijingul și Moscova se coordonează pentru a-și urmări ambițiile regionale respective”, a declarat Ward.

Unii experți rămân sceptici cu privire la stabilitatea unei alianțe ruso-chineze, subliniind tensiunile de lungă durată dintre puteri și dorința Chinei de a păstra legături puternice cu piețele occidentale profitabile. Dar posibilitatea unui pact militar între liderii autoritari este ceva pentru care, potrivit experților, SUA trebuie să se pregătească.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Alianțele globale ale SUA sunt extrem de importante pentru capacitatea Americii de a contracara amenințarea reprezentată de superputerile rivale. În special în Europa, trebuie să își intensifice urgent și să își sporească capacitatea militară, a declarat Ward.

„Statele Unite încă mai pot face față ambelor amenințări, dar acest lucru va necesita creșteri substanțiale în ceea ce privește împărțirea sarcinilor, în special în rândul aliaților europeni care au văzut acum adevăratele consecințe ale „coordonării” geopolitice Rusia-China de la invazia Ucrainei”, a declarat Ward.

#Alianțele globale #SUA #Xi și Putin

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.