Acțiuni de mobilizare în regiunea transnistreană nu se observă. Asigurările sunt date de vicepremierul pentru reintegrare, Oleg Serebrian, potrivit căruia o eventuală mobilizare în stânga Nistrului ar stârni atenția Kievului, iar Tiraspolul nu-și dorește acest lucru. Oficialul a mai menționat că anexarea ilegală a celor 4 regiuni ucrainene aflate sub ocupația armatei ruse reprezintă un precedent extrem de periculos, mai ales în contextul pretinsului referendum care a avut loc în regiunea transnistreană în anul 2006.

Vicepremierul pentru reintegrare dă asigurări că așa-zisa mobilizare parțială anunțată de președintele rus Vladimir Putin nu presupune acțiuni de mobilizare și în regiunea transnistreană, potrivit ipn.md.Anterior, președintele Maia Sandu a menționat că Ministerul Justiției de la Chișinău va veni cu propuneri de înăsprire a legislației pentru cei care se vor înrola de partea agresorului.

„Nu am observat mișcări hotărâte în această direcție. Mai mult decât au fost mobilizările tradiționale de toamnă în așa-zisa armată transnistreană. Dacă și se produc anumite acțiuni de mobilizare, proporțiile sunt foarte limitate. Atât de limitate încât nici noi și nici partenerii internaționali care monitorizează atent ce se întâmplă în regiunea transnistreană, nu au observat. Ar fi ceva foarte periculos. O astfel de acțiune de mobilizare ar trezi atenția Kievului și Chișinăului, iar la Tiraspol nimeni nu-și dorește acest lucru. Contăm foarte mult pe rațiune”, a spus Oleg Serebrian în cadrul unui interviu la Radio Moldova.

Oficialul mai spune că anexarea ilegală a celor 4 regiuni ucrainene este îngrijorătoare pentru Republica Moldova, în condițiile prezenței enclavei separatiste din stânga Nistrului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Totuși, deocamdată, un astfel de scenariu este puțin probabil, dă asigurări vicepremierul.

„Este un precedent periculos pentru sistemul de valori, sistemul de drept internațional din Europa, pentru că principiile de la Helsinki au fost răsturnate. Ele au fost răsturnate încă în 2014 prin anexarea ilegală a peninsulei Crimeea, acum acest lucru se adâncește. Prin anexarea celor 4 regiuni, putem spune că intrăm într-o eră nouă a relațiilor internaționale, care părea demult depășită. Cu referire la probabilitatea anexării unei părți a Republicii Moldova, nu cred, dar e o neîncredere circumstanțială. Războiul este destul de departe și semne că așa ceva s-ar produce nu avem. Dar avem acel așa-zis referendum din 2006 și declarații neatente ale unor așa-ziși oficiali Tiraspol, care invocau o astfel de procedură de anexare. Ceea ce s-a întâmplat nu poate să nu trezească îngrijorare oriunde în Europa, iar în Republica Moldova mai cu seamă”, a punctat vicepremierul Oleg Serebrian.

La 30 septembrie președintele Vladimir Putin a anunțat anexarea la Rusia a teritoriilor ucrainene Herson, Donețk, Lugansk și Zaporojie. Acțiunea are lor după „referendumurile” din perioada 23-27 septembrie. În replică, președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a anunțat că Kievul depune cerere de aderare accelerată la NATO.

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.