Deputata Olesea Stamate a propus, în cadrul unui briefing de presă susținut luni, 9 iunie, instituirea unui mecanism nou de numire a judecătorilor Curții Constituționale. În acest sens, parlamentara a înregistrat un proiect de lege care prevede ca întreg procesul să se desfășoare public, începând de la analiza dosarelor și până la proba interviului, iar decizia cu privire la selectarea candidaților să fie însoțită de o motivație. Inițiativa vine în contextul expirării a mandatelor pentru cinci dintre cei șase judecători ai Înaltei Curți.

„Proiectul pe care îl înaintez, propune următoarele:

1. Completarea legii cu Articolul 91 Procedura de selecție. Proiectul propune instituirea unui mecanism prin care autoritățile responsabilede numirea judecătorilor constituționali (Parlament, Guvern, CSM) să desfăsoare un process de selecție public, care să încludă analiza dosarelor și un interviu, iar decizia cu privire la selectarea candidaților să fie însoțită de o motivație.

2. Se propune instituirea unei majorități speciale la numirea judecătorilor constituționali de către Parlament, și anume 3/5. Această modificare este justificată de necesitatea evitării politizării și numirii judecătorilor de către partidul care deține majoritatea parlamentară. Această propunere reiese clar din recomandările Comisiei de la Veneția, și este formulată identic cu prevederile actuale ale legii 947/1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în partea de ține de procedura de numire a membrilor non-judecători ai CSM.

3. Proiectul de lege propune suplimentarea criteriilor de eligibilitate de la articolul 13 alin (1) cu două noi criterii: nu a fost membru al unui partid politic sau nu a deținutfuncții politice în ultimii 3 ani anteriori candidaturii; a demonstrat imparțialitate și independență în activitateaprofesională anterioară”, a menționat Stamate.

Potrivit deputatei, inițiativa „răspunde nevoii urgente de a moderniza și proteja mecanismul de numire a judecătorilor Curții Constituționale”.

„Prin ancorarea în recomandările Comisieide la Veneția și în bunele practici europene, se urmărește: depolitizarea procesului de numire; consolidarea profesionalismului și integrității Curții; creșterea transparenței și încrederii publice”, a conchis Stamate, îndemnân colegii din Parlament să susțină inițiativa.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amintim că mandatele a cinci judecători de la Curtea Constituțională (CC) expiră pe 16 august 2025. Conform legii, autoritatea care a desemnat judecătorul, cu 3 luni înainte de expirarea mandatului oficialului, demarează procedurile de numire a unui alt magistrat, din oficiu sau la solicitarea CC. În același timp, persoana care exercită funcția poate obține un nou mandat, dacă își exprimă în scris acordul prealabil.

Curtea Constituțională are doi judecători numiți de Parlament, doi – de Guvern și doi – de CSM. Mandatul lor durează șase ani, potrivit prevederilor în vigoare.

Mandatele a cinci judecători constituționali expiră în 3 luni. Parlamentul, Guvernul și CSM urmează să numească alții

#Inalta Curte #judecatori #Olesea Stamate #parlament #proiect

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.