Astăzi, 27 martie, este marcată Ziua Mondială a Teatrului, un bun prilej în plus de a oferi un semn de gratitudine celor care participă la miraculosul act creator: actori, dramaturgi, regizori, scenariști, lucrătorii scenei, dar și spectatorii. Cu acest prilej, ministrul Culturii, Sergiu Prodan, a transmis un mesaj de felicitare oamenilor teatrului.

„Astăzi, 27 martie, sărbătorim Ziua Mondială a Teatrului, o ocazie de a celebra arta spectacolului live și de a recunoaște importanța sa în cultura noastră. De-a lungul istoriei, teatrul a fost un mijloc prin care oamenii au împărtășit povești și au transmis mesaje importante publicului larg. Prin interpretarea personajelor și a scenelor, actorii și regizorii au adus la viață emoții puternice, au suscitat imaginația și au provocat gândirea critică. În aceste vremuri dificile, teatrul a reușit să se adapteze și să continue să ofere spectacole inovatoare și captivante. Restricțiile de nu demult ne-au arătat cât de mare poate fi dorul de teatru și al teatrului de public. Astfel, teatrul a demonstrat încă o dată că este o forță culturală esențială și o sursă de inspirație enormă. În această zi specială, haideți să ne amintim și să sărbătorim toate formele de teatru, de la piese de teatru tradiționale la teatru de improvizație și teatru experimental. Fie că sunteți un artist, un spectator sau doar un iubitor al artei, sărbătoriți Ziua Mondială a Teatrului alături de noi și recunoașteți impactul pe care teatrul îl are asupra vieților noastre”, a scris Prodan.

Ziua Mondială a Teatrului a fost instituită în anul 1961, la Viena, de către Institutul Internațional de Teatru (ITI) în cadrul Congresului Mondial. Prima dată a fost sărbătorită în anul 1962, la 27 martie, când s-a deschis stagiunea Teatrului Națiunilor, la Paris.

Din 1962 Ziua Mondială a Teatrului a devenit un eveniment anual, organizat de centrele ITI și comunitatea internațională de teatru. ITI reprezintă cea mai importantă organizație non-guvernamentală din domeniul artistic și a fost înființată în 1948, la inițiativa UNESCO.

#mesaj #Sergiu Prodan #teatru #Ziua Mondiala

La Chișinău există un punct de reper pe care aproape toată lumea îl cunoaște: „Ne vedem la Ștefan”.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, amplasat la intrarea în Grădina Publică ce îi poartă numele, a devenit în timp nu doar un simbol al capitalei, ci și unul dintre cele mai recunoscute locuri ale orașului.

Statuia a fost realizată în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală. Ideea ridicării monumentului a apărut în 1923, când artistului i s-a propus să elaboreze proiectul pornind de la un portret-miniatură al domnitorului, datat cu anul 1475. Tot lui Plămădeală i-a revenit și alegerea locului unde urma să fie instalat monumentul.

Statuia a fost turnată la București, în 1927, din bronz obținut prin topirea a șase tunuri otomane capturate în timpul războiului ruso-turc din anii 1877-1878. Monumentul a fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Statuia are 5,20 metri înălțime și este așezată pe un soclu de 6 metri din piatră de Cosăuți. Înălțimea totală a ansamblului ajunge la 11,20 metri. Pe fațada principală a soclului a fost dăltuită inscripția: „Ștefan cel Mare – Domnitor al Moldovei. 1457–1504”.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a avut însă o soartă la fel de zbuciumată ca istoria acestui teritoriu. În iunie 1940, după ultimatumul sovietic dat României, statuia a fost evacuată la Vaslui pentru a fi salvată, în timp ce soclul rămas la Chișinău a fost demolat. În august 1942, monumentul a fost readus în capitală și instalat în fața Arcului de Triumf. În 1944, odată cu apropierea din nou a frontului, statuia a fost evacuată pentru a doua oară în România, de această dată la Craiova.

În 1945, monumentul a revenit din nou la Chișinău, după ce sculptorița Claudia Cobizeva, discipolă a lui Alexandru Plămădeală, l-a identificat într-un parc din Craiova și a semnalat autorităților existența lui. Totuși, statuia nu a mai fost amplasată în locul ales inițial, ci în adâncul grădinii publice, iar unele însemne au fost modificate.

În perioada sovietică, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a fost delăsat, în timp ce în centrul Chișinăului a fost instalat monumentul lui Vladimir Lenin.

Abia la sfârșitul anilor ’80 monumentul a revenit în prim-planul vieții publice. Restaurat și readus pe locul său istoric, cu inscripțiile originale refăcute, acesta a fost dezvelit din nou la 31 august 1990, atunci când s-a marcat un an de la proclamarea Limbii Române ca limbă de stat.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Astăzi, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt este unul dintre cele mai importante simboluri ale Chișinăului. Aici sunt depuse flori la evenimentele oficiale, aici încep marșuri și manifestații, iar pentru mulți locuitori ai capitalei locul rămâne simplu de recunoscut: „Ne vedem la Ștefan”.

#Chisinau #monument #Stefan Cel Mare