Rusia ameninţă să atace ”centre de luarea deciziei” ucrainene, în cazul unor bombardamente cu armament din Occident pe teritoriul rus sau în Crimeea anexată, pe care Moscova anunţă Kievul că le pregăteşte, relatează AFP.

”Potrivit informaţiilor noastre, conducătorii forţelor ucrainene planifică să lovească teritoriul Rusiei, inclusiv Crimeea, cu (sisteme americane de tip) HIMARS şi (rachete britanice de tip) Storm Shadows. Folosirea acestor rachete în afara zonei (de luptă) ar însemna o implicare totală a Statelor Unite şi Regatului Unit în conflict şi ar antrena lovituri imediate asupra centrelor de luare a deciziei în Ucraina”, anunţă ministrul rus al Apărării Serghei Şoigu.

Ministrul rus al Apărării nu precizează însă dacă aceste ameninţăări vizează centre de comandament militar – pe care Moscova afirmă că le atacă deja – sau centre de decizie politică de la Kiev.

De la lansarea campaniei militare împotriva Ucrainei, la 24 februarie 2022, Moscova a avertizat în mai multe rânduri împotriva unei agravări a conflictului, în cazul unor atacuri directe pe teritoriul rus. Rusia consideră Crimeea ca făcând parte din teritoriul rus după ce a anexat peninsula ucraineană în 2014. În ultimele luni, atacuri cu drone şi incursiuni transfrontaliere pe teritoriul rus ale unor bărbaţi înarmaţi s-au multiplicat.

Kievul nu a revendicat niciuna dintre aceste incursiuni. Serghei Şoigu lansează aceste ameninţări în contextul în care Kievul desfăşoară o contraofensivă în mai multe sectoare ale frontului.

Serghei Şoigu anunţă că forţele ruse au respins ”263 de atacuri” lansate, afirmă el, de către armata ucraineană începând de la 4 iunie, o informaţie care nu poate fi verificată din surse independente.

Forţele Kievului ”folosesc un număr mare de armament din Occident şi unităţi de elită, ai căror membri au fost antrenaţi de către specialişti NATO”, acuză Şoigu. Ucraina anunţă, la rândul său, că a recucerit opt localităţi de la lansarea confraofensivei, la începutul lui iunie.

#atac #Rusia #Şoigu

Scenaristul și publicistul Mihai Poiată vorbește despre personalitatea complexă a regizorului Emil Loteanu, despre ambițiile sale artistice, dezamăgirile care i-au marcat cariera și dificultățile întâmpinate după revenirea la Chișinău. Într-un interviu acordat pentru Realitatea, Poiată evocă întâlnirile cu cineastul și explică de ce succesul nu i-a adus întotdeauna și satisfacția pe care o căuta.

Mihai Poiată povestește că prima întâlnire cu cinematografia lui Loteanu a avut loc în 1966, când a vizionat filmul „Poienile Roșii”, la Casa de Cultură din satul Cojușna. Pentru adolescentul de atunci, experiența a fost una neașteptată, mai ales că vedea pentru prima dată un film realizat în limba română.

„Eu priveam pentru prima oară un film în limba mea maternă. Eu nici nu admiteam gândul că pot fi produse, realizate filme în limba română sau moldovenească, cum îi ziceam noi pe atunci”, își amintește scenaristul.

Vorbind despre personalitatea regizorului, Poiată spune că Loteanu transforma fiecare apariție publică într-un adevărat spectacol. Avea grijă de imaginea sa, de felul în care se prezenta și de impresia pe care o lăsa asupra celor din jur.

„El făcea un spectacol din fiecare apariție a lui în public”, afirmă Mihai Poiată, adăugând că regizorul era artist chiar și în situațiile care nu aveau legătură directă cu arta. Unul dintre aspectele care îl caracterizau pe Loteanu era, în opinia scenaristului, importanța pe care o acorda recunoașterii publicului. Regizorul urmărea atent reacțiile spectatorilor și măsura succesul inclusiv prin durata aplauzelor de la premiere.

„El cronometra aplauzele, cât durează aplauzele, să zicem, la premieră, pentru că acestea erau un indiciu. El avea niște măsurări altele decât le avea un critic”, explică Poiată.

Potrivit acestuia, atunci când reacțiile publicului nu corespundeau așteptărilor sale, Loteanu devenea dezamăgit. Această sensibilitate față de succesul exterior ar fi contribuit la paradoxul destinului său: un artist cunoscut și apreciat, dar care nu părea să fie pe deplin mulțumit de propriile realizări.

Scenaristul a vorbit și despre dificultățile întâmpinate de Loteanu după revenirea la Chișinău. Mihai Poiată consideră că Loteanu s-a confruntat cu o realitate în care cinematografia locală nu beneficia de resursele financiare și condițiile necesare pentru producția de filme de lungmetraj.

Mihai Poiată a amintit și despre presiunile sistemului sovietic, despre mecanismele de cenzură prin care trebuiau să treacă producțiile cinematografice, dar și despre felul în care regizorul a reușit să-și păstreze o identitate artistică distinctă. În opinia lui Mihai Poiată, moștenirea lui Emil Loteanu nu trebuie redusă la imaginea unui cineast legendar, ci redescoperită prin vizionarea și analiza filmelor sale.

„Nu trebuie să facem nicio icoană din Emil. Atunci când se face icoană, atunci nu mai privim filmele.”

Filmele lui Loteanu continuă să transmită o lecție importantă despre relația dintre artă, istorie, mit și identitatea culturală, spune Mihai Poiată.

Interviul cu Mihai Poiată face parte din seria materialelor dedicate celor 90 de ani de la nașterea lui Emil Loteanu, unul dintre cei mai importanți regizori din cinematografia moldovenească.