Black Friday, de la începuturi

Numele „Vinerea Neagră” (Black Friday) a fost inventat pentru prima dată de ofițerii de poliție din Philadelphia pentru a descrie goana după cumpărături ce a avut loc imediat după Ziua Recunoștinței.

Nu are nimic de-a face cu afacerile care fac profit în timpul sezonului de cumpărături de sărbători – sau, cel puțin, la început nu avea. Acum, băgăm de seamă că lucrurile s-au schimbat un pic (mai mult).

A doua zi după Ziua Recunoștinței a devenit cunoscută în SUA drept „Vinerea Neagră”. Comercianții care vând en-detail, din întreaga lume, scad prețurile pentru a da startul sezonului de cumpărături de sărbători. Firește, aici trebuie menționat faptul că nu tot ceea ce pare redus chiar este, dar la acest subiect voi reveni un pic mai târziu. Deocamdată, să ne întoarcem la istoria Black Friday.

Vinerea Neagră nu este o singură zi, dar asta știai deja. Retailerii au extins ofertele pentru a acoperi întreaga lună noiembrie, uneori chiar și mai mult. Indiferent de asta, se pare că numele de Black Friday a devenit sinonim cu cel al reducerilor masive în general, unele magazine alegând să-l folosească chiar și în alte perioade ale anului, dacă au intenția de a-și lista produsele pe anumite promoții.

Dacă întrebi pe oricine de unde provine numele „Vinerea Neagră”, există șanse mari să auzi o poveste care sună bine, dar care nu este neaparat și adevărată. Este o concepție greșită comună că numele „Vinerea Neagră” se bazează pe jargonul financiar.

Când o companie operează cu o pierdere financiară, se poate spune că este „pe roșu”, nicidecum „pe negru”. Asta înseamnă pur și simplu că se pierd mai mulți bani decât se câștigă. Când afacerea realizează profit, adică câștigă mai mulți bani decât se cheltuiesc, se află „pe negru”. Fie vorba între noi, Black Friday aduce mereu profit, așadar termenul este folosit mai mult decât just, în acest caz.

Povestea spune că majoritatea afacerilor funcționează „pe roșu” în cea mai mare parte a anului, dar sezonul de cumpărături de sărbători le pune „pe negru”. De aici, numele de „Vinerea Neagră”. Practic, ce v-am spus acum este o poveste care circulă în Statele Unite ale Americii, însă nu este neaparat baza istoriei în sine, ci mai mult un episod al ei.

Adevărata origine a numelui de Vinerea Neagră

Adevărata poveste a „Vinerii Negre” își are originile în Philadelphia, la începutul anilor 1960. Termenul a fost folosit pentru prima dată de ofițerii de poliție pentru a descrie haosul care a urmat atunci când o mare de oameni a poposit în oraș pentru a-și începe cumpărăturile de sărbători și pentru a participa la meciul anual de fotbal dintre Armată și Marină.

Aglomerația mare provocată a creat un aflux de incidente de trafic, dar și furturi, ceea ce a însemnat ture mai lungi decât de obicei pentru polițiști. Au început să se refere la această zi ca la „Vinerea Neagră”, într-un sens negativ. Dacă ai crezut vreodată că „Vinerea Neagră” sună de rău augur, probabil că ai avut dreptate să crezi asta, pentru că așa e.

Comercianții cu amănuntul din Philadelphia au încercat să-i dea o întorsătură pozitivă și să-l numească „Vinerea Mare”, dar „Vinerea Neagră” se pare că a prins mai bine la public și a fost folosit în SUA până la sfârșitul anilor 1980, corelat cu evenimentele neplăcute din Philadelphia. Cam atunci, prin 1980, povestea de fundal a profitului roșu și negru a început să prindă la oamenii sătui, probabil, de conotația negativă.

Totuși, chiar dacă povestea s-a schimbat în timp, asta nu înseamnă că originea este alta, ci doar că anumiți oameni preferă să vadă partea plină a paharului și se necăjesc teribil la auzul poveștilor mai puțin fericite.

Prințul Harry și alte șase persoane publice au pierdut procesul în care au acuzat editorul Daily Mail că a obținut ilegal informații despre viața lor privată. Instanța a stabilit acum și prima sumă pe care reclamanții trebuie să o plătească, transmite adevărul.ro. Prințul Harry, baroneasa Doreen Lawrence, sir Elton John și celelalte patru persoane care au dat în judecată Associated Newspapers Ltd (ANL) vor trebui să plătească împreună 9.544.355 de lire sterline. Judecătorul Înaltei Curți le-a cerut să vireze suma până pe 28 august, la ora 16.00. Este o plată intermediară, iar costurile finale ale procesului vor fi stabilite ulterior.

Cei șapte au susținut că ANL, compania care publică Daily Mail și Mail on Sunday, a folosit sau a comandat metode ilegale pentru a obține informații despre ei. În dosar, ei formulat acuzaţii privind interceptarea telefoanelor fixe, instalarea unor dispozitive de ascultare în mașini cu ajutorul unor detectivi particulari și obținerea frauduloasă a unor informații din evidențe private.

ANL a respins de la bun început acuzațiile, iar procesul de la Înalta Curte a durat 45 de zile. Pe parcursul acestuia, Prinţul Harry și ceilalți reclamanți au depus mărturie, în timp ce judecătorul a analizat 57 de articole publicate de Daily Mail, cele mai multe între 1997 și 2015.

În luna iulie, judecătorul a respins toate acuzațiile, motivând că niciunul dintre cei șapte reclamanți nu a reușit să demonstreze că publicația a recurs la colectarea ilegală de informații.

ANL a descris atunci verdictul drept o „victorie zdrobitoare pentru Daily Mail și jurnaliștii săi” și a susținut că hotărârea confirmă faptul că articolele contestate au avut surse legitime.

Peste 34 de milioane de lire cheltuieli pentru apărare

După pronunțarea verdictului, instanța a trebuit să stabilească cine suportă costurile procesului.

Associated Newspapers Ltd a arătat că a cheltuit pentru apărare peste 34,5 milioane de lire sterline. În schimb, polița de asigurare a Prinţului Harry și a celorlalți reclamanți nu acoperă decât 16 milioane de lire.

În acest context, compania media a cerut o plată intermediară de peste 9,9 milioane de lire, în timp ce avocații reclamanților au susținut că suma ar trebui să fie puțin peste 7,9 milioane de lire. În cele din urmă, judecătorul a stabilit plata la 9.544.355 de lire.

Este vorba, însă, de o plată intermediară, deoarece suma totală pe care va trebui să o achite la final cei care au pierdut procesul este mult mai mare, deşi judecătorul nu a acceptat însă întreaga sumă solicitată de ANL. El a considerat că pretenția de aproximativ 35 de milioane de lire este „excesivă”, dar a refuzat să stabilească un plafon pentru suma pe care compania o poate recupera. În opinia sa, o asemenea limitare ar fi prea generală și ar putea produce rezultate nedrepte.

Criticile judecătorului la adresa reclamanților

În hotărârea privind cheltuielile, magistratul a explicat și de ce a considerat că modul în care a fost condus procesul a depășit ceea ce este obișnuit într-un litigiu de acest fel.

El a spus că reclamanții au ales o „strategie cu grad ridicat de risc” și că au formulat acuzații foarte grave înainte ca pentru multe dintre ele să existe o bază probatorie suficientă. Ulterior, au cerut acces la documente și alte informații pentru a încerca să susțină acuzațiile individuale.

Judecătorul a acordat o atenție specială declarației detectivului particular Gavin Burrows, pentru că reclamanții s-au bazat pe informațiile furnizate de el, însă acesta și-a retras ulterior afirmațiile și a spus că erau false.

„Efectul cumulat al acestor aspecte scoate cazul cu mult din limitele normalului. Conduita a fost într-o mare măsură nerezonabilă”, se arată în hotărâre.

Un alt aspect sancţionat de judecător a fost și faptul că reclamanții nu au retras voluntar acuzațiile grave nici atunci când unele dintre ele nu mai aveau susținere sau nu mai puteau fi menținute în mod realist, iar această manieră de a continua procesul a contribuit la creșterea semnificativă a costurilor suportate de ANL.

Ce spune trustul media

La rândul său, după prununţare sentinţei, compania care publică Daily Mail a spus că procesul a pus o presiune considerabilă asupra publicației și a jurnaliștilor săi.

„Hotărârea reprezintă o critică devastatoare la adresa unei încercări de a distruge un ziar și reputațiile jurnaliștilor, editorilor și directorilor săi”, a transmis compania.

ANL a invocat din nou situația lui Gavin Burrows și faptul că avocații reclamanților știau, înainte de proces, că acesta negase că ar fi făcut acuzațiile pe care se bazau o parte dintre pretenții.

„Cu mult înainte de începerea procesului, avocații reclamanților știau că principalul lor martor negase că ar fi făcut acuzațiile absurde pe care se bazau plângerile. În ciuda prăbușirii dovezilor care susțineau acuzațiile extrem de grave de «activități criminale abjecte, infracțiuni și acte secrete teribile și condamnabile» atribuite Mail, acestea au fost prezentate cu titluri senzaționaliste într-un comunicat de presă emis în numele baronesei Lawrence, al prințului Harry și al celorlalți reclamanți, cu excepția lui sir Simon Hughes. Acuzațiile nu au fost retrase și au fost susținute până la finalul procesului. Acest lucru a pus o presiune uriașă asupra DailyMail, care a trebuit să apere reputația jurnaliștilor săi nevinovați și a publicației în sine. Adevărul este că aceste acuzații scandaloase nu ar fi trebuit niciodată formulate. Faptul că au fost susținute ridică întrebări îngrijorătoare cu privire la conduita unor membri ai profesiei juridice”, a transmis compania media.

Sir Simon Hughes, fost parlamentar și unul dintre cei șapte reclamanți, s-a declarat „dezamăgit” și „surprins” de faptul că instanța nu a limitat cheltuielile pe care ANL le poate recupera.

„Îmi acord acum timpul necesar pentru a analiza atât hotărârea pe fond, cât și decizia privind cheltuielile și pentru a decide dacă voi contesta în apel una dintre decizii sau ambele”, a spus el.

Hotărârea privind „nota de plată” a fost pronunțată la scurt timp după ce s-a aflat că Prinţul Harry și soția sa, Meghan, intenționează să revină în Marea Britanie, după șase ani petrecuți în California.