Unul din cinci elevi de clasa I din Republica Moldova prezintă exces ponderal, dintre care 8,8% sunt afectați de obezitate, iar 6,5% sunt subponderali. Datele au fost prezentate de Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP), în urma unui studiul național de supraveghere a obezității la copii.

Instituția precizează că indicatorii din Moldova sunt mai mici decât media europeană (25% copii supraponderali și 10% obezi), dar arată o creștere față de rezultatele obținute în 2016, când prevalența obezității era de 5,5%.

Potrivit rezultatelor, excesul ponderal este mai frecvent în rândul băieților – 21,4% supraponderali, dintre care 9,9% obezi, decât al fetelor – 20% supraponderale, dintre care 7,5% obeze.

Diferențe semnificative se înregistrează și între mediul urban și cel rural: 23,7% dintre copiii din orașe sunt supraponderali, față de 16% în mediul rural.

De asemenea, copiii părinților cu un nivel scăzut de educație sunt mai des afectați de obezitate (7,4%).

Studiul a implicat circa 3.600 de copii din clasa I din 90 de școli din întreaga țară.

Cercetarea a analizat nu doar greutatea corporală, ci și obiceiurile alimentare, nivelul de activitate fizică, comportamentele sedentare și schimbările survenite în perioada pandemiei COVID-19.

În acest context, Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării au adoptat un ordin comun privind sănătatea nutrițională a copiilor, prin care sunt introduse meniuri echilibrate în școli și reduse alimentele bogate în zahăr, sare și grăsimi.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#copii #obezitate #studiu

Pacienții care au suportat o intervenție chirurgicală cauzată de o apendicită (inflamația apendicelui) au prezentat un risc semnificativ mai mic de a dezvolta cancer colorectal în comparație cu cei care au fost tratați cu antibiotice, potrivit unei analize ce a vizat peste 30.000 de cazuri, informează Reuters, transmite Agerpres.

În trecut, intervenția chirurgicală reprezenta standardul de tratament pentru apendicita acută. Gestionarea acestei afecțiuni ”s-a schimbat semnificativ în ultimul deceniu, iar tratamentul cu antibiotice este acum o opțiune acceptată”, a explicat coordonatorul studiului, Valentine Nfonsam, de la Facultatea de Medicină Morehouse din Atlanta, într-un comunicat.

Studiile anterioare care au comparat cele două metode s-au concentrat doar asupra rezultatelor pe termen scurt.

În cadrul noului studiu, Valentine Nfonsam și colegii lui au analizat datele obținute de la 15.774 de pacienți diagnosticați cu apendicită acută care au suferit o apendicectomie și de la 15.295 de pacienți care au fost tratați exclusiv cu antibiotice.

În anii care au urmat, cancerul colorectal a fost diagnosticat la 0,7% dintre pacienții din grupul cu apendicectomie și la 1,7% dintre cei tratați cu antibiotice, potrivit rezultatelor prezentate la congresul Colegiului American al Chirurgilor, organizat la Washington.

După luarea în considerare a factorilor de risc individuali, apendicectomia a fost asociată cu un risc relativ cu 58% mai scăzut de diagnosticare ulterioară a cancerului colorectal.

În trecut se credea că apendicele este inutil, însă cercetările medicale recente sugerează că această ipoteză nu este adevărată, a precizat Valentine Nfonsam.

În schimb, apendicele ar putea juca un rol în sistemul imunitar intestinal și în microbiomul intestinal – comunitatea de microorganisme care trăiesc în tractul digestiv.

Ipoteza potrivit căreia inflamația persistentă sau modificările microbiomului intestinal ar contribui la apariția cancerului este plauzibilă din punct de vedere biologic, însă studiul nu a fost conceput pentru a o oferi un răspuns la această întrebare, a precizat Valentine Nfonsam.

”Aceste rezultate nu trebuie interpretate în sensul că orice pacient cu apendicită necesită o apendicectomie pentru a preveni cancerul”, a spus el.

”Tratamentul cu antibiotice rămâne o opțiune importantă. Totuși, atunci când discutăm despre o gestionare non-chirurgicală, trebuie să privim dincolo de episodul acut de apendicită și să avem în vedere riscul oncologic potențial pe termen lung, precum și o monitorizare adecvată”, a explicat coordonatorul studiului.