Statele Unite și Rusia au ajuns la o înțelegere preliminară privind garanțiile de securitate pentru Ucraina, însă implementarea acesteia depinde de poziția oficială a Kievului. Declarația a fost făcută de Steve Witkoff, reprezentant special al președintelui american, într-un interviu acordat postului CNN.

Potrivit oficialului american, discuțiile s-au concentrat pe problema schimbului de teritorii, considerată elementul central al negocierilor. Witkoff a precizat că partea rusă ar fi acceptat anumite compromisuri, menționând concesii referitoare la cinci regiuni din Ucraina.

„Sperăm să obținem claritate în zilele următoare și să ajungem la o înțelegere care să ducă la o soluție pașnică într-un termen scurt”, a subliniat Witkoff (video aici). El a adăugat că următoarea rundă de discuții este programată pentru luni.

Publicația americană The Wall Street Journal a relatat anterior că Donald Trump, în urma unor consultări cu liderii europeni după întâlnirea din Alaska, și-a exprimat disponibilitatea de a oferi Ucrainei garanții de securitate mai ferme ca oricând. Surse diplomatice citate de AFP și CNN au indicat că aceste garanții ar putea fi similare cu prevederile articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, conform căruia un atac asupra unui stat este considerat un atac asupra întregii alianțe.

În paralel, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că orice acord de pace presupune oprirea imediată a atacurilor rusești asupra populației civile și a confruntărilor de pe linia frontului.

„Nu putem discuta un tratat de pace sub presiunea armelor. Este necesar să se oprească focul și abia apoi să avansăm rapid spre un acord final”, a spus Zelenski în cadrul unei conferințe de presă comune cu Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, la Bruxelles.

Șeful statului ucrainean a precizat că președintele rus Vladimir Putin a transmis „numeroase cerințe”, însă multe dintre acestea nu sunt încă publice. Zelenski a insistat că negocierile nu pot continua în timp ce bombardamentele și atacurile asupra civililor continuă.

El a mai adăugat că problema va fi discutată în detaliu la Washington, într-un format extins cu partenerii occidentali. „Pacea nu se poate clădi pe sânge și violență”, a subliniat președintele Ucrainei.

Între timp, surse din presă afirmă că liderul de la Kremlin a cerut Statelor Unite recunoașterea oficială a teritoriilor ucrainene ocupate ca parte a Federației Ruse. Potrivit informațiilor apărute în mass-media internațională, Vladimir Putin ar fi propus înghețarea frontului în regiunile Zaporojie și Herson, în schimbul retragerii armatei ucrainene din Donbas. În plus, liderul rus ar fi promis în scris că nu va ataca din nou Ucraina sau statele europene.

Oficialii de la Washington nu au confirmat aceste detalii, însă au recunoscut că propunerile Moscovei sunt analizate cu atenție.

Totuși, Zelenski a avertizat că o pace impusă pe termenii Rusiei nu ar aduce stabilitate, ci doar un conflict amânat.

„Putin trebuie să dovedească prin fapte, nu prin cuvinte, că dorește o soluție pașnică”, a afirmat președintele Ucrainei.

Uniunea Europeană și-a reiterat sprijinul ferm pentru Kiev, subliniind că orice acord trebuie să respecte integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, conform dreptului internațional. În zilele următoare, atenția comunității internaționale va rămâne concentrată asupra discuțiilor de la Washington, considerate decisive pentru eventualul contur al unui acord de pace.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Rusia #Steve Witkoff #Ucraina

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.