Bucătarii și proprietarii de restaurante de lux din Franţa au reclamat în ultima vreme o serie de furturi. Clienţii pleacă din restaurante cu diverse obiecte, de la tacâmuri de designer la lumânări, creme de mâini sau suporturi pentru hârtie igienică, ba chiar și o vază cu flori.

Fenomenul, relatat de Telegraph şi preluat de publicaţia Il Messaggero, provoacă pierderi care în unele cazuri ajung la câteva mii de euro pe an. Și, potrivit unui sondaj realizat de site-ul alimentar Bouillante, 94% dintre cei 500 de proprietari de restaurante intervievați au declarat că au suferit cel puțin un furt. Rezultatele indică, de asemenea, că riscul crește odată cu nivelul de lux al localului.

De la suportul pentru rola de hârtie igienică la cuțite

Printre cele mai neobișnuite cazuri se numără cel relatat de Romain Hubert, proprietarul L’Emulsion, un restaurant cu stele Michelin aflat lângă Lyon, al bistroului Lo Fieu și al unei pensiuni din Saint-Alban-de-Roche. Chiar înainte ca restaurantul să primească o stea, cineva a furat suportul pentru hârtie igienică din baie. Însă clientul nu s-a mulţumit cu suportul şi a scos şi șuruburile și dopurile, lăsând tencuială pe podea. De-a lungul timpului, au dispărut și o lumânare mare din baie și creme de mâini. Pentru acestea din urmă, Hubert a fost nevoit să înlocuiască sticlele cu dozatoare, deoarece produsele dispăreau în continuu.

Dar adevărata problemă o reprezintă cuțitele bistroului. Lo Fieu folosește cuțite Opinel cu mânere din lemn de nuc, care sunt foarte apreciate de clienți. După primele furturi, restaurantul a lipit chiar și inelul cuțitului, încercând să-l facă mai dificil de deschis și, prin urmare, de transportat. Această măsură nu a ajutat prea mult, pentru că, potrivit lui Hubert, cel puțin 40 din cele 90 de cuțite disponibile au dispărut în primul an. Costul total al furturilor de la bistro a ajuns astfel la aproximativ 800 de euro.

Chiar și candelabrele sunt vizate

Furturile nu se limitează la restaurantele mai mici. Hubert a spus că a primit o mărturie de la un coleg de la restaurantul Paul Bocuse, distins cu două stele Michelin, de lângă Lyon , conform căreia un client a încercat să ascundă un candelabru de argint sub un impermeabil lung.

Și în departamentul vecin, Isère, există incidente de acest fel. Un restaurator a povestit ziarului Le Dauphiné Libéré despre un client care, înainte de a lua o vază cu flori din baie, i-a golit conținutul în toaletă. Un altul, un cetățean olandez, ar fi încercat să părăsească restaurantul cu un ulcior cu apă ascuns sub cămașă.

Ce soluţie au găsit proprietarii restaurantelor

Laurent Lapaire, proprietarul restaurantului Agapé din arondismentul 17 din Paris, a declarat că are de-a face cu clienți care încearcă să fure lucruri din restaurant de 18 ani. Restaurantul folosește mici inele de șervețele placate cu argint, concepute de Andrée Putman pentru Christofle și folosite și ca suporturi pentru cuțite. O pereche costă în jur de 200 de euro. Prin urmare, personalul a adoptat o strategie specifică: înainte de desert, inelele sunt luate de pe masă pentru a se asigura că sunt toate la număr. În ciuda acestui fapt, unele ajung frecvent în gențile clienților. Soluția lui Lapaire este la fel de simplă pe cât este de eficientă: produsul este adăugat la nota de plată a clientului. În acel moment, a povestit acesta, „suvenirul” tinde să reapară.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Franta #Furt #Michelin #restaurant

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.