Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

31 octombrie 2026

Tradiții de Paști… este bine să se păstreze peste an din pască şi cozonac şi să se mănânce pentru a vindeca boli

02 Mai 2021, 10:43
 // Categoria: Actualitate // Autor:  Realitatea.md
02 Mai 2021, 10:43 // Actualitate //  Realitatea.md

cÎn dimineaţa de Paști, potrivit tradiţiei, credincioşii se întorc de la biserică cu lumânarea aprinsă şi bucate sfinţite. Lumânarea se va păstra tot anul şi se va aprinde în caz de boală şi supărări. Oamenilor le este permis să mănânce bucatele (pasca/cozonacul, ouăle roşii, carnea de miel, sarea şi vinul) abia după ce acestea se sfinţesc. Alimentele aduse la biserică în noaptea Învierii sunt simbolul reînvierii și al belșugului. Sunt precizările profesoarei de folclor Ala Bodlev-Tabaranu, de la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, citată de IPN.

Ala Bodlev-Tabaranu a menţionat că în tradiția strămoșească era primit ca, întorcându-se de la biserică, oamenii să păstreze focul aprins, aducând lumina în casă și gospodărie. Ajunși acasă, înainte de a se așeza la masă, creștinii se spală cu apă proaspătă în care se pun un ou roșu, unul alb și o monedă de argint „ca să fie curați, sănătoși, rumeni și bogați anul împrejur”. Așezându-se la masă, creștinii mănâncă din cele sfințite, nu înainte de a se saluta cu expresia „Hristos a Înviat!”, răspunsul fiind „Adevărat a Înviat!”. Este bine ca la masa de Paşti să mâncăm mai întâi un ou, deoarece se crede că acesta aduce sănătate trupului pe parcursul anului. Apoi peşte şi pasăre, „pentru a fi sprinten precum peştele şi uşor ca pasărea”.

Pentru sărbătorile de Paști, creștinii vopsesc ouă roșii. Oul este considerat drept simbol universal al nașterii, în cazul religiei creștine este atribuit mai frecvent simbolului renașterii, al nemuririi, făcând parte și din simbolurile reînvierii naturii și vegetației. „Obiceiul de a înroși ouă de Paști l-au practicat strămoșii noști din timpurile cele mai vechi. La început ouăle erau vopsite numai în culoarea roșie, dar cu timpul au început să fie utilizate și alte culori”, spune lectorul universitar.

Ala Bodlev-Tabaranu spune că, de la popor la popor, de la religie la religie, tradițiile legate de marea sărbătoare pascală ascund frumusețe în ele, iar superstițiile, izvorâte din credințele, temerile şi convingerile oamenilor s-au perpetuat de-a lungul timpului. „Sunt enorm de multe superstiții şi tradiții, dar ne oprim asupra celor din ziua Învierii. Se consideră că este bine să se păstreze peste an din pască şi cozonac şi să se mănânce pentru vindecarea bolilor. La Înviere este bine să ne îmbrăcăm cu o haină nouă, îmbrăcămintea nouă, la fel ca şi apa, are un rol purificator. În ziua de Paşti nu este bine să dormim, pentru că în restul anului vom fi somnoroşi. Lumânarea de Paşti se tine tot anul şi se aprinde în momentele de cumpăna (boli, necazuri). În ziua de Paşti nu se fierb şi nu se roșesc ouă, ca e primejdie de boală. Cei care mănâncă miel, n-au voie să dea oasele la câini, ci trebuie să le îngroape sub un măr, pentru a fi până la Păștile următor frumoşi şi sănătoşi ca mărul. Cojile de ouă se dau pe apă, ca să le dăm de ştire şi Blajinilor că soseşte Paştele. Despre persoanele care ciocnesc ouă în ziua de Paşti se spune că, atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă, se vor recunoaște”, a enumerat profesoara de folclor, a mai spus Ala Bodlev-Tabaranu, profesoară de folclor la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul.

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.