Extinderea agresiunii ruse asupra Ucrainei, la 24 februarie 2022, a schimbat nu doar arhitectura de securitate din regiune, ci și relația dintre cele două state aflate în imediata vecinătate a războiului. Pentru Republica Moldova și Ucraina, problemele care țineau de vecinătate, energie, infrastructură sau frontieră au început să fie privite tot mai mult prin prisma securității comune.

Pentru o perioadă îndelungată, Ucraina a avut o abordare pragmatică față de regiunea transnistreană și față de Rusia, inclusiv prin rolul de mediator în negocieri. După 2014, când Rusia a anexat ilegal Crimeea și a susținut formațiunile separatiste din estul Ucrainei, perspectiva Kievului asupra conflictelor separatiste s-a schimbat. Experiența proprie a făcut mai clar riscul pe care îl pot reprezenta asemenea conflicte pentru suveranitatea și capacitatea de decizie a unui stat.

În paralel, agenda bilaterală a inclus probleme legate de frontieră, circulația persoanelor și bunurilor, contrabanda, infrastructură și energie. După 2022, acestea au început să fie analizate și din perspectiva reducerii vulnerabilităților față de Rusia, inclusiv în raport cu regiunea transnistreană.

După 24 februarie 2022, multe dintre dosarele vechi ale relației moldo-ucrainene au căpătat o miză nouă. Energia, infrastructura, transportul și frontiera au devenit parte a unei ecuații de securitate în care o vulnerabilitate a unuia dintre state poate afecta direct și celălalt stat.

Cooperarea trece la nivel practic

Primele luni ale invaziei au pus cele două state în fața unor probleme concrete. Una dintre cele mai vizibile a fost gestionarea fluxului de refugiați ucraineni. Republica Moldova a devenit unul dintre cele mai importante state-gazdă din regiune, ceea ce a presupus mobilizarea mecanismelor de protecție civilă și socială.

În același timp, războiul a împins relația bilaterală spre domenii care anterior evoluau mai lent: cooperarea tehnico-militară, securitatea energetică, infrastructura și transporturile. În februarie 2026, Chișinăul a reluat demersurile pentru negocierea unui nou acord de cooperare tehnico-militară.

Energia este un alt domeniu în care interdependența a devenit mai evidentă. Cele două state au urmărit consolidarea rezilienței sistemelor energetice, inclusiv prin funcționarea în raport cu rețeaua europeană ENTSO-E, dezvoltarea infrastructurii de tranzit și proiecte comune. Pentru Republica Moldova, reducerea vulnerabilităților energetice a devenit cu atât mai urgentă cu cât războiul a demonstrat cât de ușor poate fi transformată infrastructura energetică într-un instrument de presiune.

Poziționarea Republicii Moldova ca nod de tranzit și logistic regional a devenit, în acest context, mai importantă. Infrastructura moldovenească este folosită pentru transportul resurselor și produselor către și dinspre Ucraina, iar mecanismele de tranzit pentru produsele agricole ucrainene au fost adaptate în funcție de evoluția războiului și a infrastructurii disponibile.

Relația bilaterală este completată de cooperarea cu România. Dialogul trilateral a pornit de la dosare punctuale, în special energie și politică externă, dar a căpătat treptat o dimensiune mai largă, inclusiv prin implicarea celor trei președinți.

Apropierea dintre cele două state aduce însă și probleme mai dificile. Una dintre ele este gestionarea resurselor de apă, în special a râului Nistru. Atacurile asupra infrastructurii energetice și hidrotehnice ucrainene, modul de utilizare a resurselor de apă și viitoarele proiecte de reconstrucție pot avea efecte directe asupra Republicii Moldova și a comunităților din regiunea Odesa.

Europa devine și o miză de securitate

Războiul a accelerat apropierea europeană a celor două state. Ucraina a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană la scurt timp după începutul invaziei, iar Republica Moldova a urmat același drum. În iunie 2022, ambele au primit statutul de țară candidată și au început ulterior negocierile de aderare.

Pentru Chișinău și Kiev, integrarea europeană a căpătat astfel o semnificație care depășește economia și reformarea instituțiilor. UE este privită și ca un spațiu de stabilitate și reziliență, capabil să reducă vulnerabilitățile externe. Parcursul european a devenit parte a răspunsului strategic la noul mediu de securitate.

Ucraina a criticat, în anumite momente, ceea ce a perceput drept folosirea de către Republica Moldova a contextului creat de agresiunea rusă pentru accelerarea propriului parcurs european. În același timp, dimensiunea Ucrainei și impactul eventualei sale aderări asupra economiei europene fac ca negocierile Kievului să fie diferite de cele ale Chișinăului.

Cele două parcursuri pot fi, în anumite privințe, concurente. Dar războiul a făcut mai greu de ignorat o realitate strategică: stabilitatea Republicii Moldova este importantă pentru securitatea Ucrainei, iar stabilitatea Ucrainei este esențială pentru securitatea Republicii Moldova.

Viitorul cooperării moldo-ucrainene

După 24 februarie 2022, apropierea dintre Chișinău și Kiev nu mai poate fi explicată doar prin solidaritatea față de o țară aflată în război. S-a conturat o interdependență de securitate care include energia, infrastructura, transporturile, protecția civilă, mediul, frontiera și cooperarea instituțională.

Vulnerabilitatea unuia dintre state poate produce efecte directe asupra celuilalt. Un atac asupra infrastructurii ucrainene poate afecta Republica Moldova prin energie, transport sau mediu. O problemă de securitate în regiunea transnistreană poate avea consecințe pentru Ucraina. Instabilitatea politică sau economică din oricare dintre cele două țări poate complica integrarea europeană.

Apropierea nu elimină însă dosarele sensibile. Dimpotrivă, pe măsură ce cooperarea se extinde, vor apărea negocieri mai complicate privind apa, infrastructura, conectivitatea, comerțul sau ritmul integrării europene. Gestionarea acestora va testa relația bilaterală mai mult decât momentele de solidaritate produse de război.

Pentru a rămâne sustenabil, parteneriatul moldo-ucrainean va trebui să fie pragmatic, predictibil și bazat pe respectarea intereselor ambelor state. Solidaritatea creată de război este un punct de pornire important. Pe termen lung însă, relația va depinde de capacitatea Chișinăului și Kievului de a transforma această solidaritate într-o cooperare instituționalizată, echilibrată și orientată spre obiective comune de securitate și integrare europeană.

Acesta este un rezumat. Găsiți materialul integral, semnat de experta Angela Grămadă (pag. 12), precum și alte subiecte similare, în revista Security Nexus.

Security Nexus este o revistă trimestrială de analiză strategică și politici de securitate, lansată de Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare (PISA). Aceasta are ca misiune să ofere informații riguroase și analize strategice de înaltă calitate în domeniul securității și să stimuleze dezbateri informate, bazate pe date, expertiză și înțelegerea contextului strategic.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Moldova #relatie #Ucraina

Pe 3 noiembrie, aproximativ 210 milioane de alegători înscriși pe listele electorale vor decide câtă putere va avea Donald Trump în restul mandatului său de președinte al Statelor Unite. Trump nu se află pe buletinele de vot, însă controlul asupra Congresului american este în joc. Format din Camera Reprezentanților și Senat, Congresul adoptă legile țării și controlează cheltuielile la nivel federal. Organizate la jumătatea mandatului de patru ani al unui președinte american, alegerile intermediare stabilesc componența Congresului, scrie antena3.ro.

Sunt puse în joc toate cele 435 de mandate din Camera Reprezentanților și 35 dintre cele 100 de mandate din Senat, inclusiv în cadrul unor alegeri speciale organizate în Florida și Ohio pentru ocuparea locurilor lăsate vacante de Marco Rubio, secretarul de stat, și de vicepreședintele JD Vance. Alegătorii din 36 de state își vor alege și guvernatorii.

Fiecare membru al Camerei Reprezentanților reprezintă o circumscripție electorală și are un mandat de doi ani, în timp ce senatorii sunt aleși pentru șase ani.

Alegerile intermediare sunt considerate, de asemenea, un referendum asupra activității președintelui în exercițiu.

Pe lângă membrii Congresului și guvernatori, alegătorii vor desemna și parlamentari la nivelul statelor federale, precum și reprezentanți ai autorităților locale.

Care sunt mizele alegerilor pentru Camera Reprezentanților și Senat?

Republicanii dețin majoritatea în ambele camere ale Congresului. Pierderea controlului asupra oricăreia dintre ele le-ar oferi democraților posibilitatea de a bloca proiecte legislative și de a deschide anchete privind activitatea administrației Trump.

Pentru a prelua controlul, democrații trebuie să câștige încă trei mandate în Camera Reprezentanților și patru în Senat.

O împărțire egală a mandatelor în Senat, de 50 la 50, le-ar permite republicanilor să păstreze controlul, deoarece Vance poate vota pentru departajare.

Cum funcționează alegerile pentru Camera Reprezentanților?

Camera Reprezentanților este camera inferioară a Congresului american.

Cei 435 de membri ai săi reprezintă fiecare câte o circumscripție electorală și au mandate de doi ani, astfel că toate locurile sunt disputate la fiecare doi ani.

Mandatele sunt repartizate între state în funcție de populație, pe baza recensământului american, organizat o dată la zece ani.

California, cel mai populat stat, are 52 de mandate, în timp ce statele cu populații mici, precum Wyoming și Vermont, au câte unul.

Un partid are nevoie de 218 mandate pentru a obține majoritatea.

Republicanii controlează în prezent Camera Reprezentanților, cu 218 mandate, față de cele 214 ale democraților. Alte două locuri sunt vacante, câte unul deținut, anterior, de fiecare partid.

Noua Cameră a Reprezentanților își va începe mandatul pe 3 ianuarie 2027.

Cum funcționează alegerile pentru Senat?

Senatul este camera superioară a Congresului american.

Cei 100 de membri ai săi, câte doi din fiecare stat, indiferent de populația acestuia, sunt aleși la nivelul întregului stat și au mandate de șase ani. Aproximativ o treime dintre mandate sunt disputate la fiecare doi ani.

Anul acesta, au loc alegeri ordinare pentru 33 de mandate, precum și alegeri speciale în Florida și Ohio. Aceste două scrutinuri vor desemna senatorii care vor ocupa, pentru restul de doi ani, locurile deținute, anterior, de Marco Rubio și JD Vance.

Dintre cele 35 de mandate puse în joc, 22 sunt deținute în prezent de republicani și 13 de democrați.

Republicanii au în prezent 53 de senatori, iar democrații 45. Alți doi senatori independenți se alătură democraților, ceea ce oferă blocului democrat 47 de mandate.

Democrații au nevoie de un câștig net de patru mandate pentru a ajunge la 51 și a prelua controlul.

Republicanii pot păstra controlul și cu 50 de mandate, deoarece vicepreședintele Vance poate vota pentru departajare.

Noul Senat își va începe mandatul pe 3 ianuarie 2027.

Cele mai importante curse electorale pentru Senat

Pentru a câștiga majoritatea în Senat, democrații trebuie să păstreze cele 13 mandate pe care le apără și să obțină locuri deținute în prezent de republicani.

În Georgia, senatorul democrat Jon Ossoff îl înfruntă pe republicanul Mike Collins.

În Michigan, democratul Abdul El-Sayed și republicanul Mike Rogers concurează pentru un mandat rămas vacant, în timp ce în New Hampshire, democratul Chris Pappas îl înfruntă pe republicanul John Sununu, tot pentru un loc vacant.

Mandatele deținute de republicani le oferă democraților oportunități și în alte state.

În Maine, senatoarea republicană Susan Collins îl înfruntă pe democratul Troy Jackson, care l-a înlocuit pe Graham Platner, câștigătorul alegerilor preliminare, după retragerea acestuia în iulie.

În Carolina de Nord, democratul Roy Cooper și republicanul Michael Whatley concurează pentru un loc rămas vacant.

Curse strânse se desfășoară și în Ohio, Alaska și Iowa, în timp ce Texas și Kansas atrag tot mai multă atenție, pe măsură ce democrații caută noi posibilități de a obține majoritatea.

Deși democrații au un drum mai dificil către majoritatea din Senat decât către preluarea controlului asupra Camerei Reprezentanților, numărul tot mai mare de curse electorale competitive le-a îmbunătățit perspectivele de a câștiga camera superioară, potrivit analiștilor electorali.

Care sunt principalele teme ale alegerilor?

Costul vieții se află în fruntea preocupărilor alegătorilor, în condițiile în care creșterea prețurilor la benzină, cheltuielile cu locuințele și costurile asigurărilor medicale pun presiune asupra bugetelor gospodăriilor.

Drepturile reproductive rămân o temă importantă, alături de imigrație și de starea democrației americane.

Războiul purtat de SUA și Israel împotriva Iranului, precum și dezvoltarea rapidă a Intenligenței Artificiale și a centrelor de date au generat noi preocupări legate de securitate, locuri de muncă și costurile energiei.

Cine votează la alegerile intermediare?

Aproximativ 210 milioane de americani sunt înscriși pe listele electorale, reprezentând aproape opt din zece locuitori ai SUA cu vârsta de cel puțin 18 ani, potrivit USAFacts, o organizație nepartizană care centralizează date guvernamentale.

California are cei mai mulți alegători înregistrați, 23,2 milioane, urmată de Texas, cu 17,4 milioane, și Florida, cu 13,6 milioane.

Împreună, aceste trei state reprezintă aproximativ 26% din totalul alegătorilor înscriși pe liste.

La polul opus se află Wyoming, cu 278.468 de alegători, Vermont, cu 459.455, și Alaska, cu 603.310.

Ce se întâmplă dacă republicanii pierd Camera Reprezentanților?

O Cameră a Reprezentanților controlată de democrați ar putea bloca proiectele legislative ale republicanilor și ar putea folosi comisiile parlamentare pentru a ancheta administrația Trump.

Democrații ar avea și posibilitatea de a declanșa procedura de punere sub acuzare a președintelui, prerogativă care aparține exclusiv Camerei Reprezentanților.

Controlul asupra acestei camere le-ar oferi, de asemenea, o influență mai mare asupra finanțării guvernului federal.

Orice proiect de lege trebuie aprobat de ambele camere, astfel că un Senat controlat de republicani nu ar putea adopta singur legi.

Ce se întâmplă dacă republicanii pierd Senatul?

Un Senat controlat de democrați ar putea bloca proiecte legislative și ar putea respinge persoanele nominalizate de președinte pentru diverse funcții, inclusiv judecători federali, judecători ai Curții Supreme, membri ai guvernului și ambasadori.

Din acest motiv, controlul asupra Senatului are consecințe care depășesc următorii doi ani.

Judecătorii federali sunt numiți pe viață, astfel că deciziile lor pot influența sistemul judiciar mult timp după încheierea mandatului unui președinte.

Senatul este și camera în care se desfășoară procesul unui președinte pus sub acuzare de Camera Reprezentanților.

Demiterea președintelui necesită o majoritate de două treimi, prag pe care niciunul dintre partide nu pare să îl poată atinge.

Dacă democrații câștigă ambele camere, vor deține întreaga putere?

Nu. Trump ar rămâne președinte și ar putea respinge legile prin veto. Pentru anularea unui veto prezidențial este necesară o majoritate de două treimi în fiecare cameră a Congresului.

Regulamentul Senatului prevede, de asemenea, că sunt necesare 60 de voturi pentru încheierea dezbaterilor asupra majorității proiectelor legislative, deși anumite legi bugetare pot fi adoptate cu majoritate simplă.

Prin urmare, o majoritate restrânsă nu garantează că un partid își poate pune în aplicare programul politic.

O Cameră a Reprezentanților controlată de democrați ar putea iniția o nouă procedură de punere sub acuzare împotriva lui Trump, care a trecut deja de două ori prin această procedură.

Totuși, demiterea unui președinte necesită o majoritate de două treimi în Senat.

Când vom afla rezultatele?

Primele rezultate vor începe să apară după închiderea primelor secții de votare, pe 3 noiembrie, la ora 18:00 pe Coasta de Est a SUA (01:00 miercuri, ora României), însă în unele curse foarte strânse ar putea trece mai multe zile până la stabilirea câștigătorilor. Rezultatele anunțate în noaptea alegerilor sunt preliminare.

Numărarea finală a voturilor poate dura zile sau chiar săptămâni, deoarece autoritățile trebuie să centralizeze voturile prin corespondență, buletinele de vot provizorii și celelalte voturi rămase de numărat înainte de validarea rezultatelor.

Ritmul diferă de la un stat la altul. Anumite curse electorale ar putea necesita organizarea unui nou scrutin.

În Georgia, dacă niciun candidat pentru Senat nu obține majoritatea voturilor, va fi organizat un al doilea tur pe 1 decembrie.

Deoarece republicanii au fost, în mod tradițional, mai puțin deschiși decât democrații să voteze prin corespondență, în unele state rezultatele inițiale ar putea indica un avantaj al candidaților republicani, care să se reducă sau chiar să dispară după numărarea voturilor rămase. Acest fenomen este cunoscut drept „mirajul roșu” și s-a manifestat mai ales în 2020.

„Mirajul roșu” a fost folosit de Trump pentru a minți că alegerile din 2020 au fost furate și că el l-a câștigat de fapt. Donald Trump a pierdut decisiv acele alegeri în fața lui Joe Biden. Trump continuă să mintă până în prezent că a câștigat acele alegeri.

În statele care numără mai întâi voturile prin corespondență, se poate produce fenomenul invers. O întârziere a numărării voturilor sau schimbarea candidatului aflat în frunte nu reprezintă, în sine, dovezi ale unei fraude electorale.

Alegerile vor decide cine elaborează legile, cine supraveghează activitatea administrației și cine controlează cheltuielile federale, stabilind astfel raportul de forțe politice pentru restul mandatului lui Trump.