Ucraina urmează să primească peste 1,8 miliarde de euro din partea UE. Consiliul a aprobat a 5-a plată de sprijin

Ucraina urmează să primească peste 1,8 miliarde de euro sub formă de finanțare, după ce Consiliul a adoptat o decizie privind cea de a cincea plată periodică de sprijin în cadrul Facilității UE pentru Ucraina. Potrivit unui comunicat al Consiliului UE, această sumă reflectă îndeplinirea cu succes de către Ucraina a nouă etape necesare pentru cea de a cincea plată, precum și a unei etape restante din cea de a patra plată.

Finanțarea vizează în primul rând consolidarea stabilității macrofinanciare a Ucrainei și sprijinirea continuării funcționării administrației sale publice.

Plățile efectuate în cadrul Facilității pentru Ucraina sunt strâns legate de Planul pentru Ucraina, care prezintă strategia Ucrainei pentru redresare, reconstrucție și modernizare, împreună cu un calendar pentru punerea în aplicare a reformelor aliniate la obiectivele de aderare a țării la UE în următorii ani.

Facilitatea pentru Ucraina, care a intrat în vigoare la 1 martie 2024, oferă până la 50 de miliarde de euro de finanțare stabilă, sub formă de granturi și împrumuturi, pentru a sprijini redresarea, reconstrucția și modernizarea Ucrainei în perioada 2024-2027.

Din aceste 50 de miliarde de euro, până la 32 de miliarde de euro sunt alocate în mod specific pentru a sprijini reformele și investițiile prevăzute în Planul pentru Ucraina. Plățile sunt condiționate de îndeplinirea indicatorilor identificați în plan.

De la intrarea sa în vigoare, Facilitatea pentru Ucraina a plătit deja 6 miliarde de euro sub formă de finanțare-punte, 1,89 miliarde de euro sub formă de prefinanțare și patru tranșe de aproximativ 4,2, 4,1, 3,5 și 3,2 miliarde de euro.

În urma evaluării de către Comisie a cererii de plată a Ucrainei din 29 septembrie 2025, Consiliul a concluzionat că Ucraina a îndeplinit în mod satisfăcător o serie de reforme prevăzute în Planul pentru Ucraina, inclusiv reforme ale sistemului judiciar, lupta împotriva corupției și spălării banilor, piețele financiare, capitalul uman, mediul de afaceri, descentralizarea și politica regională, sectorul energetic, gestionarea materiilor prime critice, tranziția ecologică și protecția mediului.

#Consiliul UE #Ucraina

O tragedie cutremurătoare a zguduit capitala în cursul săptămânii, după ce o fetiță de 13 ani, dată dispărută de la școală, a fost găsită fără suflare în șahtul liftului fostului Hotel Național din centrul Chișinăului. Poliția a fost alertată de mama copilei în jurul orei 20:20, iar la scurt timp după începerea căutărilor, trupul minorei a fost descoperit de echipele de intervenție. Medicii chemați la fața locului nu au mai putut face nimic pentru a-i salva viața.

Printre primii ajunși la locul incidentului s-au numărat și pompierii, chemați pentru a recupera corpul minorei. Unul dintre salvatori a făcut ulterior o mărturisire emoționantă pe rețelele sociale, sub titlul „Nu e hype. E doar durere.” În mesaj, pompierul Dmitri Polscin a descris momentul intervenției și starea de neputință trăită în fața suferinței tatălui fetei.

Postarea tradusă în limba română

Nu e hype. E doar durere.
Nouă, pompierilor, nu prea ne este permis să vorbim despre ceea ce trăim în timpul serviciului. Dar când tot internetul e deja plin de știri despre tragedia de la fostul hotel „Național”, cred că nimeni nu mă va judeca dacă spun câteva cuvinte.
Nu încerc să prind valul. Like-urile nu ajută la nimic.

Echipajul nostru a fost cel care a intervenit la acel apel. Când am primit semnalul — fata deja căzuse.
Sarcina noastră era să o evacuăm cât mai repede și cât mai atent spre ambulanță.
Dar lângă ea stătea tatăl.
Noi nu suntem mașini…
Și, în timp ce executam procedurile standard, nu puteam să nu repet în gând: „de ce?”

Pentru cei care cred că încerc să „profit de moment” — vă înșelați, oameni buni.
Nu e despre noi, nu e despre serviciu. Munca e muncă. Intervenția e intervenție.
Dar eu însumi am copii.
Complicați, ca ai tuturor.
Am o fiică, aproape de vârsta acelei fete. Și știți ce e cel mai greu? Nici ea nu spune niciodată ce are pe suflet.
Nu o cert, încerc să fiu prietenul ei. Și totuși — un zid al tăcerii.

Mulți îi învinuiesc pe părinți. Dar care e vina lor?
Știu mulți tați care se străduiesc, vorbesc, ascultă…
Și tot nu reușesc să ajungă la inimile copiilor.
Uneori mă gândesc la fraza aceea: „o generație puternică a crescut o generație slabă”.
Dar poate că nu e slabă? Poate e doar… pierdută?
Trăiesc cu întrebarea asta în fiecare zi.

Astfel de intervenții îți frâng psihicul.
Lucrezi în timp ce mama țipă și tatăl se prăbușește de durere…
Apoi stai în liniște și te întrebi:
La mine e totul în regulă? Acasă e totul bine? Îi aud eu cu adevărat pe ai mei?

Trăim vremuri grele. Poate că va fi și mai greu.
Dar dacă măcar un singur părinte, după ce citește asta, se duce la copilul său și îl îmbrățișează —
atunci n-am scris degeaba.

Condoleanțe familiei.
Putere și răbdare.
Nu știu cum poți trece prin așa ceva.
Și, sincer, nu sunt sigur că eu aș fi putut.