Luna, satelitul natural al Pământului, poartă cicatricile unor evenimente catastrofale petrecute cu miliarde de ani în urmă. Una dintre aceste cicatrici este rezultatul unui impact colosal, care a creat două canioane gigantice în doar 10 minute. Noile cercetări arată că aceste structuri geologice, comparabile ca dimensiune cu Marele Canion din Arizona, oferă indicii valoroase despre trecutul violent al Lunii.
Cercetătorii au descoperit că două canioane masive, situate în bazinul de impact Schrödinger, pe partea Lunii care nu este vizibilă de pe Pământ, au fost formate în mai puțin de 10 minute. Aceste structuri au apărut în urma unui impact violent cu un asteroid sau o cometă, în urmă cu aproximativ 3,8 miliarde de ani.
Unul dintre canioane, numit Vallis Planck, măsoară aproximativ 280 km în lungime și 3,5 km în adâncime, în timp ce celălalt, Vallis Schrödinger, are 270 km lungime și 2,7 km adâncime. Aceste structuri sunt rezultatul unui proces rapid și violent, foarte diferit de erodarea lentă care a modelat Marele Canion de pe Pământ.
Asteroidul care a lovit Luna avea aproximativ 25 km în diametru, fiind mai mare decât cel care a dus la dispariția dinozaurilor de pe Pământ. Potrivit geologului David Kring, principalul autor al studiului, impactul a lansat o cantitate imensă de rocă în spațiu, care apoi a căzut din nou pe suprafața lunii, formând canioanele printr-o succesiune de coliziuni secundare.
„Când asteroidul sau cometa a lovit suprafața lunii, a excavat un volum uriaș de rocă, care a fost lansat în aer și apoi a revenit sub formă de mici impacturi succesive. Astfel, canioanele au fost efectiv săpate în linie dreaptă”, explică Kring. Pe lângă canioane, impactul a acoperit peisajul lunar cu resturi de rocă.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Deși ambele corpuri cerești au trecut printr-o perioadă de bombardamente intense în sistemul solar timpuriu, doar Luna păstrează aceste cicatrici. Pe Pământ, activitatea tectonică și eroziunea au șters mare parte din urmele vechilor impacturi.
„Pământul înci s-a reciclat suprafața datorită tectonicii plăcilor”, explică Kring. Luna, fiind un corp mai puțin dinamic, nu dispune de un astfel de mecanism, ceea ce a permis păstrarea acestor structuri antice.
Bazinul de impact Schrödinger este situat aproape de zona de explorare propusă pentru misiunea Artemis a NASA, care va readuce astronauți pe Lună pentru prima dată de la misiunile Apollo din anii 1970. Rocile antice din această regiune sunt deosebit de importante, deoarece ar putea oferi indicii despre originile Lunii.
„Datorită resturilor aruncate de impactul Schrödinger, rocile antice din regiunea polară sunt la suprafață sau aproape de aceasta, facilitând colectarea lor de către astronauți”, explică Kring. Aceste mostre ar putea ajuta la verificarea ipotezelor conform cărora Luna s-a format în urma unui impact masiv între Pământ și un alt corp ceresc.
Descoperirea celor două canioane uriașe de pe Lună nu doar că dezvăluie detalii despre trecutul violent al satelitului nostru, dar oferă și oportunități de cercetare pentru viitor. Prin colectarea și analiza rocilor antice, oamenii de știință speră să descifreze originile nu doar ale Lunii, ci și ale Pământului și ale sistemului solar timpuriu.
