​Copiii expuşi la niveluri mai ridicate de substanţe chimice sintetice din produsele de zi cu zi, cum ar fi hainele rezistente la apă (waterproof), umbrelele şi ambalajele produselor alimentare, au mai multe şanse să se maturizeze mai târziu în timpul pubertăţii, potrivit unei cercetări prezentate la cea de-a 61-a reuniune anuală a Societăţii Europene de Endocrinologie Pediatrică, desfăşurată între 21 şi 23 septembrie la Haga.

Descoperirile ar putea contribui la o mai bună reglementare a producţiei industriale şi a utilizării acestor substanţe chimice la nivel internaţional.

Substanţele perfluoroalchilice şi polifluoroalchilice (PFAS), cunoscute şi sub numele de „substanţe chimice permanente”, care fac ca suprafeţele să reziste la pete, apă şi grăsime, sunt substanţe chimice artificiale extrem de persistente în mediul înconjurător şi în corpul uman, şi pot cauza probleme de sănătate precum tulburări hepatice, boli tiroidiene, obezitate, probleme de fertilitate şi cancer.

Aceste substanţe chimice sunt considerate perturbatoare endocrine, ceea ce înseamnă că interferează cu hormonii organismului şi ar putea avea efecte dăunătoare şi asupra pubertăţii şi dezvoltării copiilor.

Efectele asupra dezvoltării copiilor

În primul studiu care explorează legătura dintre substanţele chimice din produsele de uz zilnic şi pubertate, o echipă din Norvegia a analizat 19 substanţe chimice PFAS diferite, la 420 de băieţi şi 618 fete cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani, ca parte a studiului Bergen Growth Study 2 – Studiul de creştere Berhen.

Ei au măsurat, de asemenea, dezvoltarea sânilor şi dimensiunea testiculelor copiilor cu ajutorul ultrasunetelor şi au constatat că băieţii aveau testicule mai mici, în timp ce fetele aveau o dezvoltare mai puţin avansată a sânilor atunci când erau expuse la niveluri mai ridicate ale unui număr de substanţe chimice PFAS.

Studii anterioare au arătat, de asemenea, aceeaşi asociere între substanţele chimice PFAS şi pubertatea întârziată.

Cu toate acestea, până în prezent, informaţiile privind dezvoltarea pubertăţii erau în mare parte auto-raportate.

„Acesta este primul studiu care explorează legătura dintre expunerea la PFAS şi dezvoltarea pubertară folosind ultrasunetele ca metodă nouă şi mai obiectivă”, a declarat autorul principal, dr. Forthun, doctorand la Spitalul Universitar Haukeland din Bergen.

Potrivit acestuia, constatările studiului ar putea contribui la deciziile pe care autorităţile de reglementare le iau cu privire la aceste substanţe chimice.

Echipa plănuieşte acum să investigheze modul în care hormonii implicaţi în pubertate şi compoziţia corporală sunt asociaţi cu nivelurile de PFAS în cadrul populaţiei de copii norvegieni.

„Constatările noastre oferă dovezi suplimentare pentru efectele nocive ale PFAS asupra dezvoltării în copilărie, dar este încă neclar modul în care aceste substanţe chimice afectează hormonii legaţi de pubertate şi compoziţia corporală la copii”, spune dr. Forthun.