Refugiații din Ucraina nu apelează întotdeauna la protecția temporară oferită de Republica Moldova din varii motive, majoritatea țin de lipsa unei certitudini privind viitorul lor și alegerile pe care fiecare cetățean ucrainean în parte urmează să le facă pentru sine și familia sa. Dar cei care decid să rămână este preferabil să aplice pentru statutul de protecție temporară care îi ferește de anumite riscuri. De această părere este directorul executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice, Vadim Pistrinciuc în cadrul dezbaterii publice cu genericul „Protecția temporară pentru persoanele strămutate din Ucraina: progrese, provocări și perspective”, transmite IPN.
„Riscurile pentru ei sunt absolut individuale. În primul rând, dacă vrei să beneficiezi de anumite servicii universale, servicii de sănătate în regim de urgență, de insulină, dializă, bolnavi cronici care aveau nevoie și lipsa oricărui statut îngreunează accesul la aceste servicii. Inclusiv ca să beneficiezi de ajutor din partea unor organizații internaționale, caritabile, iarăși trebuie să ai un statut în Republica Moldova. Evident, că unele organizații cer acest statut, altele nu cer. Depinde foarte mult de tipul organizației filantropice. Dar există și legislația Republicii Moldova care reglementează cât timp persoana se poate afla pe teritoriul țării”, spune Vadim Pistrinciuc.
Vadim Pistrinciuc susține că un motiv pentru care persoanele strămutate nu solicită acordarea protecției temporare ar putea fi și din cauza că mulți se gândesc să se întoarcă înapoi, în Ucraina sau vor să plece mai departe, vor să beneficieze de mecanismul de protecție al statelor europene. „Uneori e vorba și de reintegrarea familiei și atunci se gândesc să plece într-o țară în care posibilitățile economice sunt mai mari”, precizează el.
Directorul executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice declară că un factor important ține de informarea corectă a cetățenilor despre specificul migranților ucraineni, deoarece situația lor se schimbă destul de des.
„Cred că este o situație absolut unică. Noi teoretic am mai studiat care a fost experiența cu refugiații în alte state, din alte regiuni, acolo, într-adevăr, predominau poate mai multe trăsături omogene între familii de refugiați. Ce ține de refugiații ucraineni, situațiile sunt foarte diferite. De exemplu, sunt multe persoane care insistent vor să întoarcă înapoi în țara lor. După primul an au început să meargă, să facă naveta, de multe ori, acesta este un fenomen. Deci, ei se duc, își verifică proprietățile, mai fac câte ceva, vin înapoi. Se duc în altă parte, revin înapoi, iarăși se duc, tranzitează și astfel statutul de protecție temporară poate fi afectat, pentru că persoana cu acest statut nu poate absenta mai mult de 45 de zile”, a adăugat Vadim Pistrinciuc.
Vadim Pistrinciuc spune că Republica Moldova învață lecții importante, gestionând criza refugiaților. Prima ar fi că întotdeauna trebuie să fii pregătit. „Cine se gândea că Republica Moldova o să devină țara de destinație pentru sute de mii de refugiați, când înainte de asta noi aveam câte cincizeci sau o sută de solicitări pe an. Și geografia noastră era de așa natură, parcă ne gândeam că astfel de fenomene nu prea au cum să ne atingă. Deci, trebuie să fim pregătiți de orice situație excepțională. A doua lecție învățată este că dacă vrei să reușești, ai nevoie și de societate de partea ta. Eu cred că noi am reușit ca țară, fiindcă oamenii au răspuns concomitent cu autoritățile la solicitarea asta, la încercarea de a le oferi cele de bază refugiaților. A fost o mișcare, dacă doriți. Da, poate cineva era și împotrivă, dar era o minoritate. Deci, era o chestie acceptată de întreaga societate. Și atunci răspunsul unei țări este mult mai solid și se reușește să depășești foarte multe probleme”, a spus Pistrinciuc.
