Au trecut 17 ani de la dispariția lui Grigore Vieru și tot 17 ani în care, la Bălți, nu există nicio stradă care să-i poarte numele. În schimb, la Pererîta, satul natal al promotorului mișcării de eliberare națională și al limbii române, memoria poetului rămâne vie: în casa părintească, în amintirile prietenilor de copilărie care au mai rămas și ale celor care i-au fost alături la Podul de Flori de pe 6 mai 1990.

Victor Guțu este prietenul de copilărie al marelui poet, iar legătura dintre ei nu s-a rupt nici după trecerea timpului, nici după moarte. Jurnaliștii de la Nordnews au reușit să discute cu el în casa Muzeu a lui Grigore Vieru. De când a ieșit la pensie, a învățat patru poezii ale colegului său de clasă, ca să nu-l lase să plece de tot. Primul vers care i-a răsărit în minte a fost „Făptura mamei”.

„Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ!

În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti –
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti”, a recitat Victor Guțu, prieten și cumătru al lui Grigore Vieru.

Nea Victor Guțu nu poate uita copilăria petrecută alături de Grigore Vieru din anii celui de-al Doilea Război Mondial.

„Asta un caz, atunci când mai nu s-a înecat. El [n.r. Grigore Vieru] a venit cu un prieten, care învăța la Lipcani, nu departe de Prut și știa bine a înota și spune: „Care vrea să treacă dincolo de mal?” Grigore zice: „Eu! Dar cum? Cum să mă treci?” Dar ei văzuse un film cum cu o barcă mergeau cu schiurile. Și acela a spus: „Duceți-vă duceți și căutați două curele și dați, și amuș facem treabă.” Aveam și eu o curea. Acela leagă cureaua de picior și un capăt îi dă lui Grigore Vieru și spune: „Intri în apă și te ții până te smuncesc”. A alunecat, a dat drumul la curele, el se duce și Grigore nu-i. Noroc că s-a cufundat și l-a ridicat în sus, dar el deja „băuse” vreo două gâturi de apă”. A mai răcnit o dată „Mama”, a fost scăpat iar în apă și apoi l-a aruncat [n.r. pe Grigore Vieru] la mal”, povestește Victor Guțu.

De asemenea, Vieru este unul dintre cei mai cântați poeți ai Basarabiei, versurile sale fiind puse pe muzica lui Ion Aldea-Teodorovici și cântate de Mihai Ciobanu și regretatul Nicolae Sulac.

„Dacă visul unora a fost să ajungă în cosmos”, visul întregii vieți a marelui poet a fost să treacă Prutul. Alături de el, Prutul a trecut și Tamara Țipiniuc, pe 6 mai 1990 la Podul de Flori din satul Pererâta, raionul Briceni.

„La mine fiica era școala pedagogică la Orhei. Cealaltă fiică era anul IV. Și… în port național, l-am întâlnit cu pâine și sare pe Grigore Vieru. Românii au început să treacă. Au început să treacă. Nimeni nu le zice nimic. Era părintele Arcadie și zice că: „Hai să trecem și noi cu o barcă trecem și noi în România”. Nu, cum, cum se poate așa ceva? Dar Grigore Vieru, că eram aproape de el, zice că: „Eu vă ordon! Eu sunt deputat în Parlament!”. El era în primul Parlament, dumnealui a fost deputat. „Eu sunt deputat și eu sunt mai mare decât voi. Eu vă ordon și mergem!”. Am trecut și noi. Au trecut și de acolo, românii la noi și s-a încins o hoară pe Prut”, a spus Tamara Țipiniuc, vecina lui Grigore Vieru din satul Pererîta.

Potrivit sursei citate, la aproape 110 kilometri mai la sud de Pererîta, în municipiul Bălți, poetul neamului basarabean mai trăiește astăzi doar prin bustul de pe Aleea Clasicilor și prin memoria celor care vin, an de an, să-l comemoreze pe 14 februarie, ziua nașterii sale, și pe 18 ianuarie, ziua trecerii la cele veșnice. De 17 ani suntem mai săraci fără Grigore Vieru, iar, până în prezent, numele său nu se regăsește pe nicio stradă din capitala de nord a Republicii Moldova, o absență care spune mai mult decât orice discurs despre felul în care ne onorăm valorile.

„Ar fi bine ca să avem. Sunt străzi în memoria unor poeți ruși, din toate țările, dar al nostru [n.r. Grigore Vieru], nu avem… O stradă, măcar una.”, zice un locuitor al mun. Bălți.

– Dumneavoastră ați putea chiar acum să recitați un vers din poezile lui? [n.r. Grigore Vieru]

– Dacă nu mă înșel… Mama pâine albă coace. Asta-i.

– Bălțiul nu are nicio stradă dedicată lui Grigore Vieru.

– Asta-i rău. Parcă aici sunt mai mulți moldoveni, dar toți spun că Bălți este rusofon. Atunci de unde oare asta poate să fie?, a afirmat Efim, locuitor al municipiului Bălți.

„A fost un poet al neamului și va rămâne pe veci. Ar trebui ca autoritățile locale să se gândească și la acest lucru. Avem străzi care chiar nu are sens să se numească într-un fel, dar Grigore Vieru merită. Cu atât mai mult că este din nordul Moldovei”, a mai declarat o altă locuitoare a municipiului Bălți, Paulina Zavatin.

Cei care pot produce schimbarea la Bălți sunt consilierii din „parlamentul” local, instituția care are prerogativa de a redenumi străzile orașului, fie la propunerea primarului, a aleșilor poporului, fie la inițiativa cetățenilor. O astfel de propunere a fost înaintată în anul 2024, redenumirea străzii Ivan Konev în strada Grigore Vieru, însă inițiativa nu a întrunit suficiente voturi pentru a fi aprobată.

„Printr-o tradiție, după mine, urâtă, o tradiție sovietică, care avea rațiunile ei. Numește o stradă: „Tolbuhin”, cine dracu’ o fiind sau „Malinovschi”, sau „Konev”. Vieru mi se pare să fie o idee foarte bună dacă una dintre străzile, nu Doamne o hudiță sau cum ar zice rusul, un „tupic” acolo să-l numești așa nesemnificativ”, indică Anatol Moraru, scriitor, director al CP „Ion Creangă” din Bălți.

„Este binevenit ca să fie identificată o stradă și nu o stradă la periferia orașului, ci o stradă în centrul municipiului sau o stradă pe care sunt concentrate mai multe instituții de învățământ, care să poarte cu demnitate numele lui Grigore Vieru și cred că cea mai potrivită ar fi strada Ivan Konev”, transmite Veronica Garbuz, consilieră municipală.

La 16 ianuarie 2009, Grigore Vieru a suferit un grav accident rutier. A încetat din viață la două zile mai târziu, în urma unui stop cardiac, din care nu a mai putut fi resuscitat.

„Îmi pare rău tare, eu n-am putut să-l petrec pe Grigore Vieru la locul de veci, unde l-au înmormântat. Când l-am văzut a început a mă durea inima”, a mărturisitVictor Guțu, prietenul lui Grigore Vieru.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amintim că Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României”, iar câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi, poartă numele lui.

#Balti #Eternitate #Grigore Vieru #strada

Bărbatul moldovean din Italia care și-a ucis fosta iubită, o tânără de origine ucraineană, și i-a ascuns ulterior cadavrul într-o valiză, a fost condamnat în apel la închisoare pe viață, după ce primise inițial o pedeapsă de 20 de ani de detenție. Judecătorii au stabilit că omorul a fost pregătit în zilele anterioare și au reținut circumstanța agravantă a premeditării, scrie Rotalianul.

Din cele relatate de ziarul Il Giorno, care prezintă motivarea într-un articol din 17 septembrie 2026, reiese că Dumitru Stratan, în prezent în vârstă de 37 de ani, a primit pedeapsa pe viață prin hotărârea pronunțată la data de 22 aprilie de Curtea cu Jurați de Apel din Brescia. Președinta completului, Eliana Genovese, explică decizia într-un document de 110 pagini.

Prima instanță, Curtea cu Jurați din Mantova, îl condamnase pentru omor intenționat și ascunderea cadavrului, apreciind că uciderea Yanei Malaiko fusese comisă în urma unui impuls de moment. Analiza din apel a dus însă la o concluzie diferită: atacul nu fusese improvizat.

Despărțirea și amenințarea de dinaintea crimei

Yana Malaiko, o ucraineancă de 23 de ani, locuia temporar la Cristina Stratan, sora fostului ei iubit, pentru care lucra ca barmaniță într-un local din Castiglione delle Stiviere, provincia Mantova. După încheierea relației cu Dumitru, cunoscut și ca Dima, tânăra începuse o relație cu Andrei Cojocaru, un tânăr rezident în localitatea Medole.

Cu cinci zile înaintea omorului, la 15 ianuarie 2023, Stratan o amenințase, bănuind că avea un alt partener: „Trebuie să pleci din Castiglione, pentru că, dacă este cineva pe care îl cunosc, te omor”.

În interpretarea judecătorilor, prin aceste cuvinte bărbatul încerca totodată să-i impună plecarea ca posibilă cale de scăpare. Hotărârea tinerei de a-și urma propria decizie a fost urmată de conturarea planului prin care Stratan voia să răzbune ceea ce considera o „dezonoare”.

Omorul s-a produs în noaptea de 19 spre 20 ianuarie 2023, într-un apartament din Castiglione delle Stiviere, provincia Mantova. Locuința se afla într-un bloc mare din piazzale Resistenza, cunoscut drept „zgârie-nori”.

Pregătirile analizate de instanță

Motivarea indică șapte elemente în sprijinul premeditării, urmărind atât acțiunile dinaintea atacului, cât și conduita ulterioară a condamnatului.

Pe lângă amenințare, judecătorii au analizat intervențiile lui Stratan asupra camerelor din lifturi. Bărbatul încercase să le scoată din funcțiune, fără să știe că dispozitivele erau false și fuseseră montate doar pentru descurajare.

În seara de 18 ianuarie, acesta intrase și ieșise de șapte ori prin zona lifturilor și a holului de acces. Instanța a apreciat că studia traseul pe care urma să transporte cadavrul. Tot în acea zi își resetase telefonul mobil.

Pentru a o aduce pe Yana în apartament, Stratan s-a folosit de atașamentul ei față de cățelul Bulka. I-a spus, în mod mincinos, că animalul nu se simțea bine.

Ajunsă în locuință, tânăra a fost lovită în zona feței și a capului, apoi sufocată, posibil cu o pernă. Autopsia a evidențiat „leziuni multiple de natură hematică” și a stabilit drept cauză a decesului o „asfixie mecanică violentă”.

Stratan a înghesuit trupul într-o valiză cu rotile și l-a transportat cu un Mercedes SLK. Cadavrul a fost ascuns sub o grămadă de lemne și frunziș, într-o zonă rurală cu deșeuri dintre Castiglione și Lonato del Garda. Descoperirea a avut loc abia în după-amiaza de 1 februarie.

Lopata din mașină și comportamentul de după omor

Un alt element analizat a fost lopata găsită în automobilul rămas împotmolit. Judecătorii au explicat semnificația acesteia în motivare:

„Este clar că Stratan trebuia să o folosească pentru a săpa o groapă în care să pună apoi cadavrul Yanei, dar «pățania» cu noroiul în care rămăsese blocată mașina îi dăduse planurile peste cap. Ceea ce contează însă este că, în mod cert, nu putea să-și fi procurat lopata în acea dimineață, ci trebuia să o fi pregătit cel puțin cu o zi înainte: un indiciu suplimentar că uciderea tinerei nu a fost improvizată, ci concepută și pregătită în zilele precedente”.

Instanța a remarcat și calmul neobișnuit al bărbatului după crimă, în contrast cu agitația manifestată anterior. Pentru judecători, această schimbare corespundea comportamentului unei persoane care își dusese planul la capăt.

Descris în hotărâre ca fiind „așezat comod, fumând o țigară”, Stratan i-a mărturisit unui prieten: „Am omorât-o pe Boni”, folosind porecla Yanei. A adăugat apoi: „Am făcut o tâmpenie”.

Judecătorii au subliniat lipsa remușcărilor

Motivarea insistă asupra refuzului de a ajuta la găsirea tinerei și asupra atitudinii față de familia acesteia:

„Nu a colaborat niciodată la investigațiile pentru găsirea trupului tinerei, păstrând tăcerea timp de zece zile, iar chiar și după descoperirea cadavrului negase că el îl pusese în valiză, negase că el trimisese mesajul de pe telefonul Yanei după moartea ei.

Nu s-a observat niciodată la inculpat nici cea mai mică urmă de căință și nici de regret manifestat inclusiv față de rudele victimei foarte tinere, cu care, de altfel, locuise trei ani și pe care, după propriile afirmații, o iubise”.

În concluzia lor, magistrații au descris astfel gravitatea faptelor:

„Fapta a fost comisă cu o brutalitate și o înverșunare ieșite din comun, după cum demonstrează starea în care a fost găsită Yana, iar însăși modalitatea crudă de ucidere, prin asfixiere, strangulare și sufocare, chiar nu merită nicio circumstanță atenuantă, ci indică o insensibilitate totală și o răceală sufletească ce lasă fără cuvinte”.

Propunere legislativă susținută de avocatul părinților

Cazul Yanei se află și în centrul unui demers pentru modificarea legislației penale. Angelo Lino Murtas, avocatul care îi reprezintă ca părți civile pe părinții tinerei, a înaintat o propunere împreună cu Asociația Y.A.N.A. — You Are Not Alone — și Asociația „Pamela Mastropietro”.

Inițiativa a fost adusă în atenția publicului inclusiv la manifestația „Lacrime furenti”, organizată la Roma la 15 octombrie 2025, cu participarea părinților mai multor victime ale femicidului.

Propunerea urmărește introducerea în articolul 577 din Codul penal a unei noi circumstanțe agravante, care să atragă închisoarea pe viață atunci când autorul, după omor, „a dezmembrat, a jupuit sau a profanat în orice alt mod cadavrul victimei ori l-a ascuns”.

Scopul este ca asemenea acțiuni, sancționate în prezent separat, să constituie o agravantă specifică a omorului. Inițiatorii invocă și o diferență privind administrarea probelor: stabilirea premeditării presupune verificarea unor elemente subiective și temporale adesea complexe, în timp ce dezmembrarea, profanarea sau ascunderea trupului sunt fapte materiale care pot fi constatate obiectiv.