Malta este una dintre cele mai mici țări din Europa, cu o populație sub 450.000 de cetățeni, însă bogată în istorie și cultură. Țara are o rată a criminalității extrem de scăzută, ceea ce oferă siguranță maximă cetățenilor, dar și turiștilor. Și-a obținut independența pe 21 septembrie 1964, după negocieri intense cu Regatul Unit. S-a proclamat republică pe 13 decembrie 1974, iar în 1980 a adoptat o politică de neutralitate.

Calea spre Uniunea Europeană

La 16 iulie 1990, prin ministrul de externe de atunci, Malta a cerut oficial aderarea la Uniunea Europeană. După negocieri de durată, a avut loc un referendum pe 8 martie 2003, care a dus la un vot favorabil. Alegerile generale au avut loc la 12 aprilie 2003, și au dat prim-ministrului din acea perioadă un mandat ferm pentru semnarea tratatului de aderare la Uniunea Europeană, eveniment care a avut loc la 16 aprilie 2003, la Atena, Grecia.

Țara a aderat la UE pe 1 mai 2004, după validarea prin referendum popular la 8 martie 2003. Este stat membru al spațiului Schengen de la 21 decembrie 2007, iar în perioada ianuarie – iunie 2017 a deținut și Președinția Consiliului UE. Malta a aderat la zona euro la 1 ianuarie 2008.

PIB-ul țării a crescut de la 4,6 miliarde de euro în 2004, anul aderării, la 16,4 miliarde de euro în 2022. O altă explozie în sensul bun al cuvântului a fost salariul mediu brut, care a crescut de la 1.200 de euro, cât era în 2004, la 2.300 de euro lunar către 2022.

Malta a invitat cetățenii să participe la referendumul pentru aderarea la Uniunea Europeană la 8 martie 2003. Rezultatele finale au arătat că 53,6% dintre maltezi au votat în favoarea aderării.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Acest articol face parte din campania lansată de Grupul de presă REALITATEA: „Moldova Alege Europa”, în care povestim despre calea parcursă de statele membre UE în procesul de integrare europeană şi creşterea economică întregistrată ca urmare a aderării.

#Malta #stat membru #UE

Summitul NATO de la Ankara, desfășurat în perioada 7-8 iulie 2026, a fost unul al trecerii de la angajamente la implementare. Dacă Summitul de la Haga din 2025 a stabilit obiectivul ca aliații să ajungă, până în 2035, la investiții de până la 5% din PIB pentru apărare și securitate, reuniunea de la Ankara a pus accent pe transformarea acestor angajamente în capacități concrete.

În 2025, aliații europeni și Canada au majorat investițiile pentru cerințele de bază ale apărării cu peste 139 de miliarde de dolari. La Ankara au fost anunțate noi achiziții de peste 50 de miliarde de dolari, iar prin inițiativa NATO Drone Edge aliații vor investi peste 40 de miliarde de dolari în următorii cinci ani pentru contracararea sistemelor fără pilot. Alte 27 de miliarde de euro sunt destinate modernizării infrastructurii de stocare și distribuție a combustibilului, inclusiv prin noi facilități și conducte către partea de est a Alianței.

Declarația Summitului reafirmă angajamentul față de apărarea colectivă prevăzută de Articolul 5 și definește Rusia drept o amenințare pe termen lung pentru securitatea euroatlantică. În același timp, NATO își consolidează capacitățile în domenii precum apărarea aeriană și antirachetă, sistemele fără pilot, intelligence, cyber și inteligența artificială. Mesajul politic este cel al unei „Europe mai puternice într-un NATO mai puternic”.

Pentru Republica Moldova, una dintre cele mai importante decizii de la Ankara este continuarea sprijinului pentru Ucraina. Aliații au promis 70 de miliarde de euro pentru echipamente militare, asistență și instruire în 2026 și și-au asumat menținerea unui nivel cel puțin echivalent în 2027. NATO afirmă explicit că securitatea Ucrainei contribuie la securitatea transatlantică.

Pentru Moldova, această abordare are o relevanță strategică directă. Capacitatea Ucrainei de a-și apăra teritoriul reprezintă, în condițiile geografice actuale, un factor esențial pentru securitatea țării.

În același timp, consolidarea flancului estic, a apărării aeriene și antirachetă și a capacităților de contracarare a dronelor are efecte asupra întregului spațiu de securitate din regiune.

Un parteneriat NATO – Moldova tot mai practic

Relația Republicii Moldova cu NATO a evoluat spre o cooperare tot mai practică, orientată spre dezvoltarea propriilor capacități de securitate și apărare. Principalul cadru actual este Programul de Parteneriat Individual Adaptat Republica Moldova–NATO 2025–2028 (ITPP), alături de Pachetul de Consolidare a Capacităților de Apărare.

Cooperarea vizează modernizarea sectorului de securitate și apărare, instruirea, apărarea cibernetică, comunicarea strategică și consolidarea rezilienței în fața amenințărilor hibride. NATO desfășoară această cooperare cu respectarea neutralității constituționale a Republicii Moldova.

În 2026, dialogul cu Alianța s-a intensificat. Oficialii moldoveni au avut întrevederi cu secretarul general NATO Mark Rutte, cu președintele Comitetului Militar NATO și cu adjunctul secretarului general pentru Parteneriate, discuțiile vizând inclusiv consolidarea capacităților de apărare, reziliența și contracararea ingerințelor maligne.

Declarația finală a Summitului de la Ankara nu conține o referire nominală la Republica Moldova. Situația diferă de Declarația Summitului de la Washington din 2024, care saluta continuarea reformelor democratice și a integrării europene a Moldovei și exprima sprijin pentru dezvoltarea capacităților sale de securitate și apărare.

Nici Declarația de la Haga din 2025 nu conținea o referire nominală la Moldova. Absența acesteia de la Ankara trebuie privită în contextul documentului, care este mult mai scurt și se concentrează pe apărarea colectivă, dezvoltarea capabilităților, sprijinul pentru Ucraina și adaptarea Alianței la noul mediu de securitate.

În acest context, indicatorii practici ai cooperării NATO-Moldova sunt mai relevanți decât apariția țării într-un document final de summit.

Miza pentru Chișinău

O parte importantă dintre deciziile adoptate la Ankara vizează indirect și Republica Moldova. Pe lângă sprijinul pentru Ucraina, este relevant accentul pus pe amenințările hibride, cyber, intelligence, noile tehnologii și reziliență.

Presiunea asupra Republicii Moldova se manifestă în mare măsură sub pragul unui conflict militar convențional – prin ingerințe externe, dezinformare, atacuri cibernetice și exploatarea vulnerabilităților societale. Tocmai aceste domenii se regăsesc printre prioritățile cooperării NATO-Moldova.

Pentru Chișinău, semnificația Summitului de la Ankara depășește astfel absența unei referiri nominale în declarația finală. O Ucraină capabilă să reziste, un flanc estic mai bine apărat și capacități europene de apărare mai puternice contribuie la securitatea Republicii Moldova. Miza este utilizarea instrumentelor de parteneriat existente pentru consolidarea capacității de apărare, anticipare și reziliență, în concordanță cu interesul național și statutul constituțional al țării.

Acesta este un rezumat. Găsiți materialul integral, semnat de expertele Elena Mârzac și Rodica Panța (pag. 8), precum și alte subiecte similare, în revista Security Nexus.

Security Nexus este o revistă trimestrială de analiză strategică și politici de securitate, lansată de Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare (PISA). Aceasta are ca misiune să ofere informații riguroase și analize strategice de înaltă calitate în domeniul securității și să stimuleze dezbateri informate, bazate pe date, expertiză și înțelegerea contextului strategic.

#NATO #Republica Moldova #Summit