„Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut juridic special, care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte componentă a Republicii Moldova”. Așa sună articolul numărul 1 din Legea cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei, adoptată în anul 1994. Documentul a fost elaborat pentru a răspunde aspirației găgăuzilor de a-și păstra identitatea culturală și autonomia în cadrul Republicii Moldova.

Subiectul Găgăuziei a fost abordat încă în 1989, când în Republica Moldova a început mișcarea națională, își amintește șeful Direcției generale juridice a Secretariatului Parlametului, Ion Creangă.

Decizia de a forma o comisie la nivelul Parlamentului care urma să dezbată problema statutului de autonomie găgăuză a fost luată abia în 1993. Au urmat discuții lungi, în căutarea unor compromisuri și soluții, iar în rezultat, Găgăuzia a fost recunoscută ca o unitate administrativ-teritorială autonomă în cadrul Republicii Moldova.

Legea cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei permite soluționarea de sine stătător, în limitele competențelor, problemele de ordin politic, economic și cultural. Legea a consacrat limba găgăuză ca limbă oficială în regiune, protejând și promovând astfel identitatea culturală a comunității. Totodată, Găgăuzia are și alte două limbi oficiale. În autonomia Găgăuză, puterea legislativă este exercitată de Adunarea Populară, iar cea executivă de Guvernatorul autonomiei, numit Bașcan, și Comitetul executiv.

Vitalii Sîrf, istoric, doctor în științe filologice: „Adoptarea acestei legi a fost un pas important în soluționarea tensiunilor și divergențelor politice între Comrat și Chișinău și noi trebuie să ținem minte, căci dacă nu ar fi fost decizia Parlamentului Republicii Moldova, confruntările ar fi continuat”.

Ion Creangă, șeful Direcției generale juridice a Secretariatului Parlametului: „La acest proiect de lege s-a lucrat mult, s-a dezbătut mult. Erau delegații din partea găgăuzilor care veneau în cadrul comisiei parlamentare și abordau, argumentau necesitățile. Până la urmă a fost acordată o autonomie administratvă, la nivel de lege organică”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului „Gagauzia Dialogue”, implementat de CMI – Fundația pentru pace Martti Ahtisaari și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate în materiale aparțin autorilor și nu reprezintă pozițiile CMI sau ale Suediei.

#creare #experti #Legea UTA Gagauzia #regiune

Prim-ministrul Vasile Tofan spune că înțelege nemulțumirea oamenilor față de majorarea salariilor deputaților, mai ales în contextul în care populației i se cere să facă economii, iar pensiile nu pot fi majorate din lipsă de bani. Totuși, șeful Guvernului consideră că statul trebuie să ofere salarii decente pentru a atrage oameni competenți în Parlament și pentru a reduce riscul de corupție. Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii „Cutia neagră” de la TV8.

Întrebat dacă a susținut personal majorarea, premierul a răspuns că este „un jucător de echipă” și că înțelege argumentul potrivit căruia salariile mici pot favoriza corupția.

Tofan a explicat că unii oameni renunță la locuri de muncă mai bine plătite în sectorul privat pentru a activa în instituțiile statului, însă veniturile din sectorul public nu le permit întotdeauna să-și întrețină familiile.

În același timp, premierul a criticat situațiile în care persoane care au lucrat toată viața în sectorul public, cu salarii oficiale mici, dețin case și mașini, își trimit copiii la școli străine și merg în vacanțe. Acesta s-a întrebat din ce surse provin banii pentru un asemenea stil de viață, dacă nu din salarii.

„Dacă vrem să vină oameni capabili, oameni care pot contribui, trebuie să-i plătim cu salarii cât de cât decente. Până la urmă, sunt oameni care iau decizii care ne pot costa miliarde de lei și vreau să ia decizii bune și să vină oameni capabili în Parlament”, a afirmat premierul.

Totodată, premierul a declarat că nu consideră normal ca salariul președintei țării să fie de două ori mai mic decât cel al unui sudor.