În 2004, Slovacia a devenit membră a Uniunii Europene și a NATO, iar în decembrie 2007 a aderat la spațiul Schengen. Mai târziu, la 1 ianuarie 2009, Slovacia a aderat la zona euro. Economia Slovaciei este una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere în Europa și a treia cea mai rapidă din zona euro, conform datelor din 2017. În 2016, peste 86% din exporturile slovace au ajuns în Uniunea Europeană, iar peste 50% din importurile slovace provin din alte state membre ale Uniunii Europene.

Rata șomajului, care a atins nivelul de 19% la sfârșitul anului 1999, a scăzut la 5,09% la sfârșitul anului 2018, cea mai mică rată înregistrată în istoria Slovaciei. Inflația a scăzut de la o rată medie anuală de 12% în 2000 la doar 3,3% în 2002. După aderare, inflația a atins doar 1% în 2010, care este cea mai scăzută rată înregistrată din 1993.

La capitolul PIB, acesta era de 33 de miliarde de euro în 2004, indice care mai apoi, în 2022, a depășit cifra de 100 de miliarde de euro. Comparativ cu 2004, salariul mediu brut către anul 2022 a crescut substanțial. De la 400 de euro la 1.250 de euro. S-au majorat și investițiile străine în economie (Investițiile străine directe – ISD) care erau de doar 12 miliarde de euro în 2004, dar care au depășit cifra de 45 de miliarde de euro în 2022.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Acest articol face parte din campania lansată de Grupul de presă REALITATEA: „Moldova Alege Europa”, în care povestim despre calea parcursă de statele membre UE în procesul de integrare europeană şi creşterea economică întregistrată ca urmare a aderării.

#proces de aderare #Slovacia #UE

Actuala preşedintă a parlamentului din landul Bavaria, Ilse Aigner (CSU), în vârstă de 61 de ani, ar putea deveni prima femeie preşedinte din Germania, potrivit unor surse apropiate Uniunii Creştin-Democrate (CDU), relatează AFP, preluată de Agerpres.

Nominalizarea ei este aşteptată să fie confirmată luni, la o reuniune a conducerii CDU, partidul cancelarului Friedrich Merz.

Confirmarea ar face ca alegerea ei, pe 30 ianuarie, să fie practic sigură de către aproximativ 1.260 de alegători, în principal membri ai parlamentului din ambele camere (Bundestag şi Bundesrat), împreună cu câţiva reprezentanţi ai societăţii civile.

Ea i-ar succeda apoi lui Frank-Walter Steinmeier (SPD), care este preşedinte al Republicii Federale din 2017.

Tradiţia politică din Germania dictează ca partidele de coaliţie să caute să convină asupra unei figuri comune pentru acest rol în mare parte ceremonial, menit să depăşească diviziunile partizane şi să reprezinte conştiinţa morală a naţiunii.

Actuala coaliţie de guvernare este formată din Uniunea Creştin-Democrată/Uniunea Creştin-Socială (CDU/CSU), formată din CDU-ul cancelarului Friedrich Merz şi aliatul său bavarez, CSU, precum şi din social-democraţi (SPD).

Luni, cancelarul şi-a exprimat dorinţa de a alege o femeie ca şef al statului, declarând că va propune un candidat „de centru”, fără a da nume.

Prin urmare, ar putea fi aleasă această politiciană a CSU, ale cărei apariţii într-un costum tradiţional (dirndl) la Oktoberfest au transformat-o într-o figură familiară în tot landul.

De asemenea, ea se bucură de un nivel de respect şi de recunoaştere care se extinde mult dincolo de rândurile CSU. De săptămâni întregi, partenerul de coaliţie SPD a emis numeroase declaraţii de susţinere pentru această fostă ministră a Agriculturii sub Angela Merkel.

Unul dintre liderii regionali ai SPD, Dietmar Woidke (Brandenburg), şi-a exprimat în mod clar sprijinul faţă de ea, descriind-o pentru Politico drept „candidata perfectă”. „Cunoaşte politica germană pe de rost. Este abordabilă. Îi plac oamenii, ştie să asculte şi să se facă ascultată”, a spus el.

Modul în care a gestionat relaţia cu grupul parlamentar al AfD din parlamentul landului Bavaria este considerat atât ferm, cât şi politicos.

Într-o perioadă de intensă polarizare politică şi în contextul în care partidul anti-imigraţie şi pro-rus AfD a atins o popularitate record în ţară, cu aproximativ 28% din intenţiile de vot, ea ar putea deveni o forţă pentru calmarea tensiunilor.

Ilse Aigner s-a născut în Bavaria, din părinţi care conduceau o companie de electricitate. Tinereţea i-a fost marcată de un cancer: o tumoare de pe spate a trebuit să fie extirpată.

După studii tehnice, a lucrat ca tehnician electrician pentru un producător de elicoptere, înainte de a ocupa numeroase funcţii parlamentare şi ministeriale, atât la nivel local, cât şi federal.