Ucraina încă luptă pentru Bahmut, iar armata ucraineană nu a luat decizia de a se retrage din oraşul transformat în ruine, dar situaţia este din ce în ce mai dificilă. Mercenari Wagner cu experienţă în Siria şi Libia sunt angajaţi într-o bătălie furibundă în timp ce mii de civili au rămas încă în oraşul asediat, relatează CNN.

Preşedintele Ucrainei a acuzat Rusia că a aruncat valuri de oameni în luptă la Bahmut fără să ţină cont de vieţile lor.

„Rusia nu ţine cont de oameni şi îi trimite în valuri constante împotriva poziţiilor noastre, iar intensitatea luptelor nu face decât să crească„, a spus Zelenski.

El a reconfirmat că luptele din Bahmut sunt „cele mai dificile” şi că apărarea acestui oraş este esenţială.

Forţele ruse au desfăşurat mai mulţi luptători experimentaţi de la compania militară privată Wagner Group în asaltul lor asupra Bahmut, a declarat un purtător de cuvânt al armatei ucrainene pentru CNN. „Aceste unităţi sunt conduse de militari care au avut experienţă de luptă în Siria, Libia şi în alte puncte fierbinţi”, a precizat Serhii Cerevati, purtător de cuvânt al Comandamentului de Est al Forţelor Armate Ucraine

Potrivit lui Cerevati, luptele sunt în curs de desfăşurare de-a lungul frontului Bahmut.

„Inamicul a lansat 209 atacuri folosind artileria cu tunuri, MLRS. Au avut loc 57 de schimburi de focuri şi un atac aerian efectuat de inamic„, a relatat el.

Forţele ruseşti suferă pierderi imense şi îşi compromit capacitatea de a lupta dincolo de Bahmut, susţine ucraineanul.

„Ceea ce câştigăm acum împotriva inamicului este faptul că nu-i permitem să străpungă sistematic apărarea noastră, nu-i permitem să ajungă rapid în spate, nu-i permitem să ne înconjoare trupele”, a explicat Cerevati.

Pe de altă parte, Evgheni Prigojin, şeful Wagner, a recunoscut că forţele ucrainene opun o „rezistenţă furibundă” încercării Moscovei de a cuceri bastionul Bahmut, relatează The Guardian. Ucraina „aruncă rezerve suplimentare” în Bahmut pentru a încerca să ţină cu orice preţ oraşul din est, a declarat Prigojin într-un scurt mesaj audio difuzat de serviciul său de presă.

„Zeci de mii de luptători ai armatei ucrainene opun o rezistenţă furibundă. Sângele luptelor creşte pe zi ce trece”, susţine Prigojin, confirmând, practic, că forţele ucrainene nu se retrag.

„Nimeni nu se va retrage încă”

Un soldat din Brigada 93 ucraineană a declarat că forţele ţării sale încă rezistă în oraşul Bahmut şi nu există în plan o retragere.

„Rezistăm la Bahmut. Nimeni nu are de gând să se retragă încă”, a declarat soldatul într-o înregistrare video postată de armata ucraineană. „Rezistăm. Bahmut este Ucraina”, spune soldatul.

Militarul susţine că situaţia din Bahmut este ceva mai calmă decât în zilele precedente.

„Am înăbuşit un pic inamicul. Este un pic mai calm, dar încă mai sunt schimburi de focuri la periferie”, a spus el.

Armata ucraineană nu a luat decizia de a se retrage din oraş, a declarat, pe de altă parte,Serhii Cerevati.

„Dacă vedem că ameninţarea la adresa personalului nostru şi a situaţiei noastre operaţionale este mai mare decât necesitatea de a menţine teritoriul, o facem (retragerea trupelor), dar o facem într-un mod organizat, fără panică”, a declarat purtătorul de cuvânt pentru CNN.

Forţele ruseşti bombardează Bahmutul, dar oraşul din estul ţării, intens disputat, nu este înconjurat, au declarat marţi oficialii ucraineni.

4.500 de civili au rămas în Bahmut

Şi în aceste condiţii, câteva mii de civili se consideră că ar fi încă în oraş, unde ajutorul umanitar aproape este imposibil să mai fie furnizat, relatează CNN.

În Bahmut se află încă aproximativ 4.500 de civili, inclusiv 48 de copii, a declarat un oficial ucrainean, în timp ce forţele ruseşti continuă să avanseze spre oraş, iar oamenii sunt îndemnaţi să plece.

„Aproximativ 4.500 de civili au rămas în Bahmut. Inclusiv 48 de copii care nu pot fi evacuaţi pentru că locuiesc în locuri care nu mai sunt accesibile”, a declarat purtătoarea de cuvânt a administraţiei militare regionale ucrainene din Doneţk,Tetiana Ignatcenko. Ea a făcut apel la populaţie să plece din oraş, dar a precizat că există deocamdată suficiente provizii.

#Bahmut #razboi #Ucraina

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.