VIDEO Gara auto din Căușeni, pustie de două zile! Unii oameni continuă să aștepte în stație

Gara auto din Căușeni este pustie de două zile! În timp ce unii s-au resemnat cu decizia acestora și au luat-o la pas, alții au continuat să aștepte în stație, poate vor prinde vreun tip de transport pentru a ajunge acasă. Sistarea transportului public creează și prejudicii materiale gărilor auto, asta pentru că în aceste zile nu s-a vândut niciun bilet pentru călătorii, scrie Studio-l Căușeni.

Maria Flocea din Ermocila, raionul Ștefan Vodă, lucrează de ani buni în orașul Căușeni. Femeia afirmă că luni și marți dimineața a ajuns la serviciu datorită vecinului care avea drum spre Căușeni și a luat-o și pe ea, înapoi însă este nevoită să stea în stație și să aștepte un transport de ocazie. Femeia susține că stă în frig preț de o jumătate de oră, dar fără folos.

O femeie din satul Sălcuța raionul Căușeni, aștepta de mai bine de două ore în gara auto a orașului. Ea afirmă că are niște proceduri la medic și nu le poate amâna.

Acest bărbat aștepta și el în gară vreun transport auto. El susține că știe că transportul public și-a sistat activitatea, dar că nu a avut încotro, a trebuit să vină.

Protestul transportatorilor auto a creat prejudicii materiale gărilor auto din țară. Dispecerii gării de la Căușeni spun că în aceste zile nu au vândut niciun bilet, iar din această cauză zilnic suportă pierderi de circa 20 de mii de lei. Și sistarea transportului public în oraș a creat incomodități.

Această femeie din Căușeni spune că de două zile este nevoită să-și trezească nepoțelul la 06:30, pentru a ajunge la timp la școală. Ea susține că atunci când ajunge înapoi acasă copilul este supraobosit și nu mai dorește să facă nimic.

Căușenenii spun că se deplasează pe jos, iar în anumite situații renuunță să mai circule în anumite direcții. În lipsa transportului public unii elevi au fost nevoiți chiar să renunțe la ore.

Realitatea.md amintește că transportatorii au anunțat pentru 7, 8 și 9 februarie suspendarea rutelor regulate naționale în semn de protest. Aceasta după ce nu au primit un răspuns din partea autorităților la solicitarea lor privind majorarea tarifului la serviciile de transport și la serviciile de autogară.

#gara auto #pasageri #Căușeni

În acest an, ora de iarnă se va schimba în noaptea de 25 spre 26 octombrie. Ceasurile se vor da înapoi cu o oră, astfel că ora 4:00 va deveni 3:00, transformând ziua de 26 octombrie în cea mai lungă din an, având 25 de ore. Acest eveniment are o tradiție îndelungată și multiple implicații atât pentru viața cotidiană, cât și pentru sănătate.

Schimbarea orei nu e doar o joacă, cu ceasul, e o bombă pentru ritmul natural al corpului. Când ceasurile sunt date înainte primăvara, lumina dimineții, motorul nostru biologic, ajunge prea târziu. Rezultatul? Corpul se trezește în întuneric, fără semnalul natural care îi spune: „Acum e timpul să te trezești!”.

Efecte concrete:

Hormonii de trezire dorm și ei: Cortizolul, hormonul care ne dă energie dimineața, nu se activează la timp. Primele ore ale zilei devin obositoare și lente.
Creierul e în ceață: Neurotransmițătorii esențiali pentru stare de spirit și concentrare – serotonina și dopamina – nu sunt stimulați corespunzător, crescând riscul de oboseală, iritabilitate și depresie.
Somnul e dat peste cap: Lumina suplimentară seara întârzie secreția de melatonină, hormonul care pregătește corpul pentru odihnă. Drept urmare, adormi mai târziu și dormi mai puțin.

Practic, schimbarea orei transformă dimineața într-un teren minat: corpul și creierul sunt confuzi, hormonii nu mai funcționează corect, iar energia și dispoziția scad dramatic.

De aceea, experții recomandă ceea ce fac deja zeci de țări care au renunțat la schimbarea orei: să păstrezi o oră standard permanentă, pentru ca lumina naturală să-ți alimenteze corect ritmul biologic, zi după zi.

Turcia – exemplul de succes al orei permanente

În 2016, Ankara a făcut mutarea curajoasă: ora permanentă. Autoritățile au raportat avantaje clare: beneficii economice și sociale – mai multă lumină după muncă, activități economice mai bine sincronizate cu restul lumii, economie mai stabilă, viață socială mai activă și reducerea riscurilor asociate cu schimbările de oră.

Europa – între promisiuni și stagnare în schimbarea orei

În 2018, Comisia Europeană a propus eliminarea schimbării ceasurilor. Bruxelles-ul anunța cu surle și trâmbițe sfârșitul schimbării orei. Parlamentul European a votat în favoarea acestei măsuri, dar decizia finală depinde de consensul Consiliului European, pentru că statele UE nu s-au pus de acord. În Moldova, schimbarea orei continuă fără un plan clar de renunțare.

SUA – o dezbatere care continuă despre ora de vară și ora de iarnă

Donald Trump a numit ora de vară „incomodă și costisitoare”, iar senatorul Marco Rubio a propus proiectul „Sunshine Protection Act”, care ar fi trebuit să elimine schimbarea orei. Însă inițiativa stagnează și acolo, în timp ce experții continuă să atragă atenția: prelungirea luminii de seară poate fi dăunătoare, mai ales dimineața, când corpul tău are nevoie de lumină naturală pentru a regla secreția hormonilor și neurotransmițătorilor esențiali.

Ce urmează în lume după renunțarea la schimbarea orei

Pe măsură ce dovezile privind efectele nocive asupra somnului, sănătății și siguranței se acumulează, tot mai multe țări ar putea urma exemplul Turciei și Arizonei. Din ce în ce mai mulți experți cer renunțarea definitivă la „jet lag-ul social” impus de ceas. Academia Americană de Medicină a Somnului pledează pentru ora standard permanentă: mai sănătoasă, mai sigură, mai logică – o decizie care ar putea salva vieți, reduce accidente și proteja sănătatea publică.

Până atunci, lumea rămâne împărțită: unii dorm liniștiți, alții continuă să se trezească atât cu ceasul cât și cu ritmul biologic dat peste cap.

Țări care au renunțat la schimbarea orei – cine a spus „stop”

Turcia, Rusia, Islanda, Egipt, Vietnam, India, Japonia, Coreea de Sud, China, Ecuador, Panama, Columbia – toate au pus capăt acestei practici. În ultimul deceniu li s-au alăturat și Azerbaidjan, Iran, Iordania, Namibia, Uruguay și mare parte din Mexic.