Piatra Destinului – un bloc de gresie de 152 de kilograme care e o piesă centrală a încoronării regelui Charles al III-lea pe 6 mai – a plecat vineri, în urma ceremonii la Castelul Edinburgh, din Scoţia, pentru prima oară după un sfert de secol şi este adusă la Westminster Abbey, la Londra.

O ceremonie a avut loc joi seara la castelul din Edinburgh, pentru a marca plecarea acestui bloc de gresie. Piatra, un simbol al monarhiei scoţiene, a fost o pradă de război al Regelui Eduard I al Angliei și face parte din scaunul de încoronare de peste 700 de ani.

Furată pentru scurt timp de către studenţi scoţieni, într-o epopee îndrăzneaţă în 1950, piatra a fost înapoiată în mod simbolic Scoţiei în 1996, în plină ascensiune a sentimentelor separatiste.

Blocul de gresie rămâne în Scoţia, cu excepţia încoronărilor, când se întoarce la Westminster.

După ceremonia plecării pietrei, premierul scoţian Humza Yousaf, care are ambiţia să obţină independenţa Scoţiei şi să iasă de sub tutela monarhiei britanice, a salutat un ”moment istoric” la care s-a declarat ”încântat” să ia parte.

Ce este Piatra Destinului și care este istoria sa

Potrivit legendei, piatra a fost adusă din Ţara Sfântă, prin Egipt, Sicilia, Spania şi Irlanda şi a fost depusă într-o mănăstire, la Scone, în Scoţia, în secolul a IX-lea, după care a fost folosită timp de secole la încoronarea regilor scoţieni. Însă este foarte probabil ca ea să provină în realitate din regatul scoţian al picţilor, estimează un profesor de istorie şi arheologie la Universitate din Edinburgh, David Breeze.

”Originea pietrei a fost mult timp impregnată de mit. Legătura cu Orientul Mijlociu este puternică, iar în Evul Mediu ideea potrivit căreia piatra era ”perna lui Iacob” a fost folosită pentru a justifica o expansiune teritorială”, declară Times Radio istoricul.

”Noi credem că legătura cu Scone este puternică şi că este extrem de probabil ca ea să-şi aibă originile în fostul regat pict din Scoţia”.

Potrivit Historic Environment Scotland, organismul însărcinat cu păstrarea pietrei, analize ştiinţifice au confirmat că este vorba despre piatra luată de la Scone de către regele Eduard I al Angliei.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Găsită la Abaţia Arbroath, unde a fost proclamată naţiunea scoţială în 1320, în timpul regelui Robert I al Scoţiei, piatra a fost adusă înapoi la Londra în 1951. Ea şi-a reluat locul sub tronul încoronării lui Elizabeth a II-a în 1953.

Blocul de gresie s-a întors la Edinburgh în 1996, unde rămâne cu condiţia să fie transportat la Londra, la încoronări.

#piatră #print #Scoția

Norvegia vrea ca până în 2028 să aibă un plan pentru dezvoltarea infrastructurii miniere la complexul Fen, considerat cel mai mare zăcământ cunoscut de pământuri rare din Europa. În ultimii ani, proiectul a fost întârziat din cauza preocupărilor legate de impactul asupra mediului, scrie antena3.ro.

Complexul Fen se află la aproximativ 150 de kilometri sud-vest de Oslo, iar specialiștii cred că acesta ar conține aproximativ 15,9 milioane de tone de oxizi de pământuri rare, printre care neodim și praseodim. Aceste materiale sunt cruciale pentru fabricarea vehiculelor electrice și turbinelor eoliene.

Compania Rare Earths Norway (REN) deține drepturile de exploatare și a transmis recent că la suprafață vor fi necesare instalații pentru procesarea mineralelor, însă mina propriu-zisă va fi „invizibilă”. Compania susține că activitățile de extracție și zdrobire a rocii se vor desfășura în subteran.

Potrivit experților, zăcământul Fen reduce dependența Europei de China pentru aceste elemente esențiale.

De altfel, descoperirea a fost făcută în anul 2024 de compania minieră Rare Earths Norway.

La fel ca în restul Europei, proiectele de infrastructură din Norvegia, inclusiv parcurile eoliene terestre, s-au confruntat cu opoziția grupurilor de interese din domeniul mediului și al agriculturii, ceea ce a întârziat dezvoltarea.

Cel mai probabil, producția ar urma să înceapă la sfârșitul anului 2031, a transmis compania Rare Earths Norway.

Până în 2032, producția ar urma să ajungă la 800 de tone de NdPr, adică aproximativ 5% din cererea Uniunii Europene.

Pământurile rare sunt utilizate la fabricarea unor produse precum telefoane mobile, mașini electrice și avioane de luptă și sunt considerate materii prime critice de către Uniunea Europeană.