Rudy, cel mai mare dovleac din lume, cântărește 1.121 kg

Travis Gienger a câștigat pentru al doilea an consecutiv și a patra oară în total cea de-a 51-a ediție a Competiției Mondiale de Cântărire a Dovlecilor care a avut loc în California, SUA.

Datorită titlului obținut, Travis Gienger urmează să primească un premiu de nouă dolari pe kilogram, un inel de campion pentru cultivatorii de dovleci, o jachetă de campion, dar și o cazare de două nopți la Ritz-Carlton din Half Moon Bay, acolo unde se desfășoară competiția în fiecare an.

Travis este profesor de horticultură în Minnesota și a deținut un record în 2023, cu un dovleac care a cântărit nu mai puțin de 1.243 de kilograme. Acesta a fost înregistrat în Cartea Recordurilor Guinness. Mai mult, el deține recordul mondial pentru cel mai mare jack-o-lantern ca circumferență. Premiul a fost câștigat în anul 2022 pentru un dovleac sculptat în formă de vultur, cu o circumferență de 242 de inci. Festivalul din Half Moon Bay atrage mii de turiști în fiecare an datorită activităților cu tematici legate de dovleci. Totodată, orașul este cunoscut pentru plantațiile mari de dovleci.

Cultivarea dovlecilor uriași a început să devină populară încă din anii 1970, dar până în 1996 nu a existat niciun dovleac care să cântărească 1.000 de kilograme.

Pentru a obține dovleci uriași, cultivatorii folosesc semințe speciale, pe care le schimbă în fiecare an. În general, sezonul de creștere al unui focleac poate dura mai mult de 100 de zile, cultivatorii având astfel beneficiul de a ajunge la proporții imense.

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.