Mai mulți reprezentanți ai societății civile și autorităților publice locale, inclusiv câțiva primari din raionul Edineț, au participat recent la un workshop organizat de Asociația pentru Politică Externă (APE). Evenimentul a avut ca temă principală referendumul pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

„Viitorul Republicii Moldova este în Uniunea Europeană. Avem avantaje de pe urma acestui proces, ele au fost numite și enumerate. Mi se pare că asta-i decisiv și astfel de evenimente trebuie să aibă loc, fiindcă practic toți participanții au spus că principalul impediment este frica care persistă în rândul populației. Trebuie să mergem înainte, trebuie să existe progres, iar Republica Moldova în era schimbărilor radicale trebuie să meargă exclusiv din punctul de vedere al bunăstării, stabilității, păcii, prosperității și dezvoltării democrației”, a afirmat Natalia Stercul, directoarea Asociației pentru Politică Externă.

Referendumul privind aderarea la UE va defini prezentul și viitorul R. Moldova pentru următoarele decenii. Este mesajul generației noastre: să fim europeni și să facem parte din familia europeană, afirmă Mark Mazureanu, expert ASIST Analytics.

„Este un pas de cotitură pentru Moldova. După ce va trece referendumul și chiar mai mulți ani, iar oamenii se vor uita retrospectiv… o să împartă Moldova până la referendum și după… Mai apoi, se intensifică procesul de aderare care o să meargă foarte repede, foarte lin și intens, de altfel. Iar Moldova la scurt timp după referendum… cred că o să ne integrăm ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene”, a spus Mark Mazureanu, expert ASIST Analytics.

Potrivit expertului Ion Tăbârță, referendumul privind integrarea europeană va reprezenta o șansă pentru R. Moldova să iasă din lunga perioadă de tranziție postcomunistă către un stat democratic.

„Un vot puternic pro integrare europeană ar scade foarte mult din narativele propagandistice rusești. Dacă cetățenii își doresc un parcurs european, dezvoltare europeană cu toate avantajele ei și bunăstare, ei nu trebuie să stea acasă, trebuie să meargă și să voteze, să nu mizeze pe faptul că mergem în Europa, dar îl las pe altul să voteze în locul meu. Este votul fiecăruia dintre n nu oi, pe care trebuie să îl folosim, să ne prezentăm la acest drept politic de care dispunem și pe care trebuie să îl folosim”, a declarat Ion Tăbârță, directorul executiv CID NATO.

În urma dezbaterilor publice cu reprezentanții societății din zona de nord a țării s-au conturat diverse perspective și opinii cu privire la tranziția către o țară Europeană.

„Vom beneficia și de fondurile de preaderare, care vor fi mult mai consistente și vom putea aduce infrastructura R. Moldova și a localităților, a satelor – la nivelul celor din Uniunea Europeană”, a menționat Vladimir Pascaru, primarul comunei Cepeleuți.

„Aderarea la UE este importantă pentru R. Moldova, pentru că este singura cale pe care o putem urma, iar ceea ce a fost cândva rămâne în trecut. Trebuie să mergem spre viitor, fiindcă Uniunea Europeană este despre viitor. Acolo sunt posibilități pentru copiii noștri, pentru dezvoltarea business-ului (cei care-l au), pentru organizațiile publice. Este o oportunitate imensă pentru a ne dezvolta”, crede Victoria Staroselțev, directoarea AO „Aripi de Viață” din Edineț.

„Este necesar să demonstrăm că prin acest referendum se vor schimba multe. Părerea mea este că această integrare este necesară. Pentru aceasta tinerii au rămas în țărișoara noastră, să creeze locuri de muncă, afaceri noi, ca țara să prospere și să atragem multe investitiții, să dezvoltăm țara noastră”, a conchis Alina Reșetnicov, reprezentantă AO „AREAP”.

Realizarea acestui workshop a fost posibilă datorită sprijinului generos al poporului american prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Conținutul acestuia reprezintă opiniile autorilor și nu reflectă în mod necesar punctul de vedere al USAID sau al guvernului Statelor Unite.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#ape #Edinet #referendum #UE #workshop

Iranul discută tot mai intens posibilitatea de a-și schimba doctrina nucleară și de a se retrage din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), acordul internațional care urmărește împiedicarea răspândirii armelor atomice. Unii parlamentari iranieni susțin că țara ar trebui să își dezvolte propriile arme nucleare pentru a se apăra de Statele Unite și Israel. Alți oficiali avertizează însă că o asemenea decizie ar putea provoca noi conflicte, relatează antena3.ro.

Deși rezultatul alegerilor parlamentare din SUA pare să fi redus, cel puțin pentru moment, riscul unui nou atac de amploare al americanilor și israelienilor asupra Iranului, programul nuclear al Teheranului continuă să provoace dispute.

Statele Unite și Israelul au făcut din împiedicarea Iranului de a dezvolta arme nucleare unul dintre principalele obiective ale războiului împotriva acestei țări.

În Iran, această situație a reaprins discuțiile despre necesitatea schimbării strategiei nucleare a țării.

Kamran Ghazanfari, membru al Parlamentului iranian, a declarat vineri pentru Euronews că dezvoltarea armelor nucleare este mult mai importantă pentru Iran decât combaterea a ceea ce el numește „propaganda americană și israeliană împotriva Republicii Islamice”.

„Când America și regimul sionist ne-au amenințat în repetate rânduri cu folosirea armelor nucleare, nu putem rămâne indiferenți, pentru că este o amenințare care vizează întregul popor iranian și însăși existența noastră”, a declarat parlamentarul.

Acesta susține că Iranul trebuie să fie pregătit să răspundă unui eventual atac nuclear și că nu se poate baza pe presupunerea că adversarii săi nu vor folosi asemenea arme.

Un parlamentar iranian cere dezvoltarea armelor nucleare: „Trebuie să creăm o putere de descurajare”

Ghazanfari a cerut conducerii Iranului să reanalizeze doctrina nucleară a țării, astfel încât Statele Unite și Israelul să știe că un eventual atac nuclear ar putea primi un răspuns similar.

„Trebuie să revizuim doctrina nucleară a Republicii Islamice, astfel încât inamicul să știe că, dacă încearcă un atac nuclear împotriva Iranului, se va confrunta cu un răspuns pe măsură”, a afirmat acesta.

Parlamentarul a invocat faptul că, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statele care dețin arme nucleare au evitat să le folosească unele împotriva celorlalte, de teama unui atac de represalii.

În opinia sa, Iranul ar trebui să își dezvolte o capacitate asemănătoare de descurajare nucleară. Ghazanfari consideră că lipsa submarinelor nucleare sau a bombardierelor capabile să transporte asemenea arme nu ar reprezenta un obstacol decisiv, deoarece focoasele nucleare ar putea fi transportate și cu rachete.

Nu toți politicienii iranieni sunt însă de acord cu această abordare.

Heshmatollah Falahatpisheh, fost parlamentar iranian, a declarat pentru Euronews că simpla deținere a câtorva focoase nucleare nu ar garanta securitatea Iranului.

„Descurajarea nucleară are trei componente: deținerea unei bombe atomice, un echilibru nuclear de descurajare și capacitatea de a aplica lovitura finală. Cei care cred că descurajarea nucleară poate fi creată doar prin deținerea unei bombe atomice se înșală”, a explicat acesta.

Fostul parlamentar a precizat că nu știe dacă Iranul deține sau nu arme nucleare. Din informațiile pe care le avea, programul nuclear iranian era unul pașnic, iar eventualele sale dimensiuni militare fuseseră abordate în cadrul acordului nuclear din 2015, cunoscut sub numele de JCPOA, pentru ca dosarul Iranului să fie scos de sub incidența Capitolului VII al Cartei ONU.

Falahatpisheh consideră că strategia militară a Iranului se bazează în continuare pe arme convenționale și că aceasta s-a dovedit destul de eficientă.

El a comentat și declarațiile secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, care afirmase că Iranul „are anumite lucruri”. Fostul parlamentar spune că este puțin probabil ca oficialul să se fi referit la o bombă atomică.

Ghazanfari interpretează însă declarația diferit și consideră că Rezaei a făcut aluzie la o „armă specială”, nu la una obișnuită.

Iranul discută retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară

În paralel cu dezbaterea despre dezvoltarea armelor atomice, mai mulți parlamentari iranieni încearcă să obțină retragerea oficială a țării din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Acordul internațional are ca scop împiedicarea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor folosite pentru fabricarea lor.

Kamran Ghazanfari susține că schimbarea doctrinei nucleare a Iranului s-ar fi produs deja în practică, iar parlamentarii încearcă acum să obțină și modificarea poziției oficiale a țării.

„În Parlament urmărim și retragerea din TNP. Anul trecut, unii membri ai conducerii Parlamentului au blocat acest demers, dar deputații continuă să facă presiuni pentru ca proiectul să ajungă în plen”, a declarat Ghazanfari.

Fostul parlamentar Heshmatollah Falahatpisheh avertizează însă că ieșirea din tratat ar putea pregăti terenul pentru noi războaie împotriva Iranului.

„Discuția despre retragerea Iranului din TNP nu servește intereselor naționale ale Iranului, deoarece ieșirea din tratat echivalează cu ascunderea unei părți a programului nuclear iranian”, a declarat acesta pentru Euronews.

Potrivit fostului parlamentar, relația Iranului cu tratatul este deja grav afectată, iar decizia privind continuarea participării depinde în mare măsură de evoluția relațiilor dintre Teheran și Washington.

Falahatpisheh a mai spus că proiectul parlamentarilor privind retragerea în procedură de maximă urgență nu a primit aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională. În caz contrar, acesta ar fi fost deja discutat în plenul Parlamentului.

Dezbaterea s-a extins și la alte instituții importante ale statului iranian.

Joi, Adunarea Experților, organismul responsabil cu supravegherea activității conducerii supreme a Iranului, a cerut analizarea posibilității retragerii din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Într-un comunicat, instituția a susținut că examinarea acestei opțiuni, revizuirea doctrinei de apărare și dezvoltarea capacităților de descurajare au devenit o necesitate inevitabilă și o cerere la nivel național.